CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ
LA NIVELUL UNITĂŢILOR DE ASISTENTA SOCIALA
PE PERIOADA ……………………………….


înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. .........

În temeiul Legii nr. 130/1996, republicată, între:
1.  Din partea administraţiei:
Autoritatea Nationala pentru Protecţia Drepturile Copilului  
Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap
Uniunea Nationala a Consiliilor Judetene din Romania

2.  Din partea salariaţilor::
Fderatia Nationala Sindicala din Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (F.N.S. „Pro.ASIST), imputernicita de Confederaţia Naţională Sindicală „CARTEL ALFA”
Uniunea Sindicatelor Functionarilor Publici si Personalului Contractual  „Forta Legii”, împuternicita de Confederaţia Blocul Naţional Sindical

a intervenit următorul contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenta sociala:

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1. (1) Părţile contractante, pe deplin egale şi libere în negocierea acestui contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenta sociala se obligă să respecte prevederile acestuia.
(2) La încheierea contractului colectiv de muncă s-a avut în vedere legislaţia în vigoare, contractul  colectiv de muncă unic la nivel naţional şi CCM la nivel de ramură sanitară.
(3) Prezentul contract colectiv de muncă reprezintă izvor de drept.
(4) În sensul prezentului contract, termenul patron desemnează pe cel care angajează, denumit în continuare angajator:
-    Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
-    Organisme private care-şi desfăşoară activitatea în domeniul asistenţei sociale
-    Alte instituţii, unităţi şi autorităţi care angajează personal de asistenţă socială
(5) În sensul prezentului contract, termenul de unitate desemnează:
-    Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
-    Centre de zi cu personalitate juridică;
-    Organisme private care-şi desfăşoară activitatea în domeniul asistenţei sociale
-    Alte instituţii, unităţi şi autorităţi care angajează personal de asistenţă socială
(6) Angajatorul recunoaşte libera exercitare a dreptului sindical şi libertatea de opinie a fiecărui salariat, în conformitate cu legislaţia internă şi în concordanţă cu convenţiile internaţionale pe care România le-a ratificat.
Art. 2. Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se aplică şi produc efecte în toate unităţile de asistenţă socială, indiferent de forma de organizare, de provenienţa capitalului, de modul de finanţare şi de caracterul activităţii.
Art. 3. (1) În cazul în care se negociază contracte colective de muncă la nivel de unităţi cu personalitate juridică, la cerere, în concordanţă cu conţinutul anexei nr. 1 la prezentul contract, organizaţiile semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenta sociala, au obligaţia de a anunţa reprezentanţii patronatului, care sunt organizaţiile sindicale împuternicite în acest sens.
(2) Prezentul contract colectiv de muncă are ca scop, în principal, stabilirea drepturilor minime garantate salariaţilor şi a obligaţiilor corelative cu privire la:
- încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă;
-   condiţiile de muncă şi protecţia muncii;
-   salarizarea şi alte drepturi salariale;
-   timpul de muncă şi timpul de odihnă;
-  alte măsuri de protecţie socială a salariaţilor, membri ai organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă şi acordarea de facilităţi acestora;
- formarea şi perfecţionarea profesională;
- drepturile organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă;
- obligaţiile salariaţilor.
Art. 4. (1) Orice cerere de modificare a prezentului contract colectiv de muncă la nivelul unitatilor de asistenta sociala, va face obiectul unei noi negocieri.
(2) Cererea se comunică în scris celorlalte părţi şi va cuprinde obiectul modificărilor.
(3) Cererile de modificare vor fi depuse la sediul administratiei.
(4) Negocierile cu privire la modificare vor putea începe după cel mult 15 zile lucrătoare de la data comunicării, dar nu mai devreme de 48 de ore de la data solicitării acestei modificări.
(5) După depunerea cererii de modificare şi pe toată perioada negocierilor,  angajatorul se obligă să nu procedeze la desfaceri de contracte individuale de muncă pentru motive ce nu sunt imputabile salariaţilor.
Art. 5. Modificarile aduse contractului colectiv de muncă produc aceleaşi efecte ca şi contractul, de la data înregistrării lor la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Art. 6. Suspendarea şi/sau încetarea contractului colectiv de muncă au loc, în condiţiile legii.
Art. 7. (1) Aplicarea prevederilor contractului colectiv de muncă se face potrivit prevederilor legale în vigoare, iar interpretarea conţinutului contractului colectiv de muncă se realizează prin consens.
(2) Dacă nu se realizează consensul, părţile se pot adresa instanţelor judecătoreşti.
Art. 8. (1) Contractele colective de muncă la nivel de unităţi, instituţii de asistenţă socială, precum şi contractele individuale de muncă, nu vor putea prevedea drepturi sub limitele prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenta sociala
(2) În vederea negocierii şi aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială, salariaţii, alţii decât membrii de sindicat vor contribui lunar cu cel puţin 0,5% din salariul de bază. Modul de administrare a fondului colectat se va stabili prin negociere între angajator şi sindicatele reprezentative din unitate.
(3) Prevederile prezentului contract colectiv de la nivelul unităţilor de asistenta sociala sunt minime şi obligatorii pentru angajatori.
Art. 9. Angajatorul este obligat să asigure afişarea prezentului contract colectiv de muncă şi a oricăror alte comunicări, la locurile convenite cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale şi patronale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, astfel încât salariaţii să ia cunoştinţă de conţinutul său.
Art. 10. (1) Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiilor intervenite cu ocazia aplicării prevederilor prezentului contract colectiv de muncă se va constitui comisia paritară la nivelul unităţilor de asistenta sociala
(2) Componenţa, organizarea şi funcţionarea comisiei paritare se stabilesc conform anexei nr. 2.
(3) Angajatorul şi sindicatele din unitate afiliate la organizaţiile semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă sunt obligate să se consulte şi să se informeze reciproc în toate situaţiile referitoare la relaţiile de muncă.
(4) Consultarea şi informarea se vor desfăşura organizat în cadrul comisiilor paritare constituite la toate nivelurile.
Art. 11. (1) Declanşarea procedurii prevăzute la art. 10 nu constituie un impediment pentru sesizarea instanţei de judecată de către persoana fizică care se consideră prejudiciată.
(2) Adoptarea unei hotărâri de către comisia paritară împiedică sesizarea instanţei de judecată, iar dacă sesizarea a avut loc, judecata încetează prin nelucrare.
Art. 12. (1) Reprezentanţii angajatorului şi cei ai organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, la sesizarea uneia dintre părţi, vor analiza la nivel de unitate modul în care sunt respectate drepturile şi obligaţiile salariaţilor.
(2) În cazul constatării unor încălcări ale legii şi prevederilor contractului colectiv de muncă,  vor  fi sesizate DGASPC, CJ si MMSSF după caz, în vederea soluţionării.
Art. 13. (1) Drepturile salariaţilor prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi recunoscute anterior, prin negocieri sau reglementări legale.
(2) În situaţiile în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte, de drept, din contract.
Art. 14. (1) Părţile se obligă, sub sancţiunea nulităţii absolute, ca în perioada de executare a prezentului contract colectiv de muncă să nu promoveze şi să nu susţină acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate, potrivit legii.
(2) Părţile garantează respectarea prevederilor Legii  nr. 54/2003 şi ale prezentului contract colectiv de muncă în cazul în care se iniţiază acte normative ce privesc relaţiile de muncă.
Art. 15. (1) Prezentul CCM va fi adus la cunoştinţa  Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si Consiliilor Judetene  care vor transmite câte un exemplar al prezentului contract colectiv de muncă instituţiilor din subordine şi celor aflate în coordonare.
Art. 16. (1) Prezentul contract colectiv de muncă se încheie pe o perioadă de 2 ani de la data înregistrării lui la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
(2) La cererea uneia dintre părţile semnatare, în cazul apariţiei unor modificări legislative, părţile vor proceda la renegocierea unor clauze, după caz.
(3) La cererea uneia dintre părţile semnatare, în cazul apariţiei unor drepturi şi obligaţii suplimentare ale salariaţilor, prezentul contract colectiv de muncă va fi pus în concordanţă cu modificările survenite în contractul colectiv de muncă la nivel naţional.
(4) Până la finalizarea procedurilor prevăzute la alin. (3) din prezentul articol se aplică de drept prevederile favorabile ale  legislaţiei în vigoare şi contractului colectiv de muncă alicabil.
(5) Cu cel mult 60 de zile înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, părţile vor conveni asupra prelungirii sau negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul unitatilor de asistenta sociala, potrivit prevederilor legale.
(6) Prezentul contract colectiv de muncă va fi adaptat corespunzător, în cazul modificării prevederilor legale referitoare la organizarea şi funcţionarea sindicatelor şi patronatelor reprezentative.
(7) Orice clauză care presupune acordarea de drepturi băneşti va fi negociată de părţile semnatare ale prezentului contract, în vederea modificării şi evidenţierii corespunzătoare a bugetului destinat organizării şi funcţionării sistemului de asistenţă socială


CAPITOLUL  II

I. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Art. 17. (1) Drepturile şi obligaţiile salariaţilor sunt prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit prevederilor legale în vigoare.
(2) Normele de muncă se elaborează la nivelul unitatilor de asistenta sociala cu acordul organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 18. (1) Încheierea contractului individual de muncă se face pe baza condiţiilor stabilite de lege, cu respectarea drepturilor constituţionale ale salariatului şi potrivit prevederilor contractelor colective de muncă încheiate la nivel naţional, la nivelul unitatilor de asistenta sociala şi la nivel de unitate, după caz.
(2) La angajare şi la stabilirea drepturilor individuale, angajatorii vor asigura egalitatea de şanse şi tratament pentru toţi salariaţii, fără discriminări directe sau indirecte, bazate pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor decurgând din contractele colective de muncă. În acest sens, din comisiile de angajare şi susţinere a concursurilor va face parte, în calitate de observator cel puţin un reprezentant al sindicatului reprezentativ din unitate.
(3) Criteriile de angajare şi examinare se stabilesc de către angajator cu avizul organizaţiilor sindicale reprezentative din cadrul unităţii şi ale organizaţiei profesionale corespunzătoare funcţiilor ce urmează a fi ocupate în urma examenului, conform prevederilor legale.
(4) Angajatorul se obligă să comunice salariaţilor şi reprezentanţilor sindicatelor din unitatea respectivă, afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, posturile disponibile şi condiţiile de ocupare a lor, cu cel puţin 30 de zile calendaristice înaintea scoaterii lor la concurs, la toate nivelurile de organizare a sistemului asistentei sociale cu excepţia cazurilor de forţă majoră definite prin lege.
(5) În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacă un salariat şi o persoană din afara unităţii obţin aceleaşi rezultate, salariatul are prioritate la ocuparea postului.
(6) În cazul apariţiei unor posturi vacante, salariaţii au dreptul să solicite conducerii unităţii redistribuirea lor pe aceste posturi, în concordanţă cu interesele unităţii, cu cele proprii şi în condiţiile legii.
Art. 19. (1) Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
(2) Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine, sub sancţiunea nulităţii absolute, prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative şi prin prezentul contract colectiv de muncă.
(3) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată. Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute prin Codul muncii sau prin legi speciale. În ambele cazuri salariatul va fi asistat de liderul sindicatului din care face parte, afiliat la organizaţia sindicală semnatară ale prezentului contract colectiv de muncă pentru membrii de sindicat, iar pentru nemembri de sindicat, la cerere.
(4) Contractul individual de muncă se va încheia potrivit legii, în scris, în baza contractelor colective de muncă de la toate nivelurile şi va fi reactualizat anual, dacă este cazul.
(5) Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.
(6) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.
(7) În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
(8) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă.
(9) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana care solicită angajarea ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.
(10) Persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul va fi informat cu privire la cel puţin următoarele elemente :
identitatea părţilor;
locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative şi atribuţiile postului;
riscurile specifice postului;
data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;
durata perioadei de probă, după caz.
(11) Elementele din informarea prevăzută la alin. (10) trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă.
(12) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (10) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil.
(13) Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.
(14) În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare, salariatul este în drept să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.
(15) În afara clauzelor generale prevăzute la alin. (9), între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.
(16) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:
clauza cu privire la formarea profesională;
clauza de neconcurenţă;
clauza de mobilitate;
clauza de confidenţialitate.
(17) Informaţiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum şi aptitudinile profesionale.
(18) Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită angajarea de la foştii săi angajatori, dar numai cu privire la funcţiile îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştinţarea prealabilă a celui în cauză.
Art. 20. (1) Încadrarea salariaţilor în unităţi se face numai prin concurs sau examen, după caz.
(2) Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs, în raport cu necesităţile fiecărei unităţi cu consultarea scrisă a reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post vacant nu s-au prezentat mai mulţi candidaţi, încadrarea în muncă se face prin examen.
Art. 21. (1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere, astfel:
a) medici, fiziokinetoterapeuţi, asistenţi medicali, psihologi, logopezi, etc. - cu studii superioare, superioare de scurtă durată sau postliceale:
- 20 de zile  – dacă au mai fost angajaţi în altă unitate de asistenţă socială;
- 30 de zile  – dacă au mai lucrat în profesie, dar nu într-o unitate de asistenţă socială;
- 90 de zile  – debut în profesie.
b) 30 de zile – alt personal cu pregătire superioară, superioară de scurtă durată sau postliceală.
c) 20 de zile - pentru personalul cu pregătire medie ce urmează să se angajeze în funcţii de execuţie medico-sanitare – surori medicale, brancardieri, infirmiere, maseuri, nămolari, etc.  
d) 30 de zile – pentru personalul cu pregătire medie ce urmează să se angajeze în funcţii de execuţie altele decât medico-sanitare.
e)  5 zile – pentru personalul necalificat.
f)  30 de zile – pentru personalul ce urmează să ocupe posturi de conducere angajate în alte funcţii în unitate.
g) 45 de zile – pentru personalul provenit din altă unitate similară ce urmează să ocupe posturi de conducere.
h) 60 de zile – pentru personalul provenit din afara sistemului de asistenţă socială ce urmează să ocupe posturi de conducere.
i) 90 de zile – pentru personalul ce urmează să ocupe posturi de conducere la debutul în profesie.
j) Nerespectarea perioadei de probă duce la nulitatea absolută a contractului individual de muncă.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv printr-o perioadă de probă de maximum 30 de zile calendaristice.
(3) Pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.
(4) Pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.
(5) Prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase cu informarea organizaţiilor sindicale reprezentative din unitate, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(6) Perioada de probă constituie vechime în muncă.
(7) Angajarea succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post este interzisă.
Art. 22. (1) Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilităţi pentru cumulul de funcţii.
Art. 23. (1) În unităţile de asistenta sociala, încheierea unui contract individual de muncă cu timp parţial se face cu prioritate cu salariaţii cu contract individual de muncă pe perioadă nedetermiată de la locul de muncă respectiv sau din unitate.
(2) La încheiarea contractului individual de muncă cu timp parţial salariatul va fi asistat de liderul sindicatului din care face parte, afiliat la organizaţia sindicală semnatară ale prezentului contract colectiv de muncă pentru membrii de sindicat, iar pentru nemembri de sindicat, la cerere.
(3) Posturile temporar vacante care nu au putut fi ocupate prin concurs pot fi ocupate prin cumul de funcţii de către salariaţii unităţii.
Art. 24. Angajarea cu contract individual de muncă pentru activităţi de îngrijire la domiciliul pacientului se face prin concurs/examen, cu aprobarea organizaţiei profesionale corespunzătoare postului ocupat şi cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 25. Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi potrivit legii prin contract individual de muncă cu informarea sindicatului din unitate afiliat la organizaţiile sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 26. (1) Contractul individual de muncă nu poate fi desfăcut din iniţiativa celui care angajează în nici unul din cazurile care dau dreptul persoanelor la ajutorul de şomaj, fără acordul scris al reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, în ceea ce priveşte protecţia socială a salariaţilor.
(2) În cazul absenţei acordului scris al părţii sindicale, organul ierarhic superior celui care angajează este obligat să asigure continuarea raporturilor juridice de muncă prin redistribuire în aceeaşi localitate sau judeţ, cu acordarea drepturilor salariale, potrivit legii.
(3) În situaţia în care din motive justificate nu este posibilă aplicarea prevederilor alin. (2) din prezentul articol, desfacerea contractului individual de muncă se va face ţinând cont de criteriile stabilite prin art. 132 din prezentul contract colectiv de muncă.
Art. 27. Contractul individual de muncă încheiat între angajator şi salariat va cuprinde obligatoriu elementele prevăzute în anexa nr.3 la prezentul contract colectiv de muncă.

II. EXECUTAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Art. 28.  Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere şi sunt stipulate în cadrul prezentului contract colectiv de muncă şi în contractele individuale de muncă.
Art. 29. Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege şi prezentul contract colectiv de muncă. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile salariaţilor prevăzute de lege şi de prezentul contract colectiv de muncă sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Art. 30. (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
la salarizare pentru munca depusă;
la repaus zilnic şi săptămânal;
la concediu de odihnă anual;
la egalitate de şanse şi de tratament;
la demnitate în muncă;
la securitate şi sănătate în muncă;
la acces la formarea profesională;
la informare şi consultare;
de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
la protecţie în caz de concediere;
la negociere colectivă şi individuală;
de a participa la acţiuni colective;
de a constitui sau de a adera la un sindicat;
să fie informat despre orice modificare care apare în legătură cu locul muncii, felul muncii, salarizare, timpul de muncă şi timpul de odihnă;
să fie informat de orice modificare a relaţiilor de subordonare şi colaborare la locul său de muncă;
să nu se supună nici unei încercări de subordonare din partea altei persoane decât cea a şefului direct;
să-şi informeze şeful direct de orice încercare de încălcare a drepturilor sale;
să refuze orice alte sarcini de serviciu care nu sunt cuprinse în contractul individual de muncă sau în fişa postului, dacă el consideră că acele sarcini nu corespund pregătirii profesionale sau sarcinilor profesiei sale;
să informeze angajatorul de orice încercare de încălcare a sarcinilor de serviciu de către şeful direct şi de orice încercare de stabilire a unei relaţii de subordonare de către altă persoană decât şeful său direct;
să solicite asistenţă organizaţiei sindicale în cazul suspiciunii de sancţionare datorită exercitării drepturilor sale;
să solicite asistenţă organizaţiei sindicale în toate situaţiile în care îi este periclitat locul de muncă, felul muncii, salariul sau alte drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în legislaţia în vigoare.
(2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;
de a respecta disciplina muncii;
de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
de a respecta secretul de serviciu;
să nu execute nici o sarcină ce-i depăşeşte cadrul fişei postului şi competenţelor corespunzătoare pregătirii profesionale;
să nu facă uz de calităţi neconforme cu postul pe care a fost angajat sau cu pregătirea dobândită;
să nu încerce să stabilească relaţii de subordonare cu colegii de la locul său de muncă, altele decât cele cuprinse în fişa postului;
să respecte clauza de confidenţialitate dintre el şi angajator;
să transmită sindicatului din care face parte orice informaţie declarată ca şi confidenţială, dar care poate pune în pericol viaţa, sănătatea sau libertatea sa, a colegilor săi sau a beneficiarilor serviciilor de asistenţă socială  
Art. 31. (1) Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură de activitate aplicabil;
să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, în condiţiile legii, ale, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.
să exercite controlul asupra sesizărilor salariaţilor şi/sau organizaţiilor sindicale din unitate;
să se asocieze cu alţi angajatori, reprezentanţi ai unor unităţi similare din unitatile de asistenta sociala pentru constituirea asociaţiei patronale reprezentative.
(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;
să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
să comunice cel puţin o dată pe an salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii;
să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;
să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;
să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege;
să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.
j) să informeze reprezentanţii organizaţiei sindicale de la nivelul unităţii asupra tuturor măsurilor administrative ce urmează să le aplice;
k) să asigure cadrul general de aplicare a dreptului de demnitate al tuturor salariaţilor;
l) să se consulte cu organizaţia sindicală reprezentativă în ceea ce priveşte necesitatea şi oportunitatea angajărilor de personal;
m) să se consulte cu organizaţia sindicală reprezentativă şi cu organizaţia profesională corespunzătoare în ceea ce priveşte necesitatea şi oportunitatea perfecţionării personalului;

III. MODIFICAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Art. 32. (1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.
(2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul contract şi de legislaţia în vigoare.
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
durata contractului;
locul muncii;
felul muncii;
condiţiile de muncă;
salariul;
timpul de muncă şi timpul de odihnă.
Art. 33. (1) Delegarea sau detaşarea salariaţilor se face în condiţiile stabilite de lege şi de prezentul contract colectiv de muncă astfel:
a) angajatorul are obligaţia de a consulta reprezentanţii organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă în legătură cu intenţia de detaşare a oricărui salariat care face parte din respectivul sindicat în altă unitate;
b) în situaţia în care un salariat, membru de sindicat, refuză detaşarea dispusă, acesta are dreptul de a solicita sprijinul organizaţiei sindicale din care face parte pentru a-l susţine în faţa angajatorului;
c) pe perioada detaşării salariatul are dreptul să primească din partea angajatorului la care s-a dispus detaşarea, contravaloarea tuturor cheltuielilor de transport şi cazare;
d) pe perioada detaşării salariatul păstrează calitatea de membru al sindicatului din care făcea parte înainte de detaşare, cu toate drepturile şi obligaţiile corelative.
e) pe perioada detaşării angajatorul la care s-a dispus detaşarea va achita în contul sindicatului din care provine salariatul toate datoriile legate de cotizaţia acestuia, la cererea angajatorului care a dispus detaşarea.
(2) În cazurile concrete, rezultate din aplicarea reformei în domeniul asistenţei sociale, redistribuirea salariaţilor se face numai după consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(3) a) Pe perioada delegării, atunci când aceasta se derulează în altă localitate decât cea de domiciliu a salariatului şi în altă localitate decât sediul central al angajatorului, angajatorul va suporta toate cheltuielile de transport ale salariatului.
b) Atunci când nu se poate efectua transportul salariatului la noul loc de muncă în sistem “navetă” zilnică, angajatorul va suporta toate cheltuielile de cazare ale salariatului în noua localitate, iar în acelaşi timp va suporta şi cheltuielile de transport către domiciliul salariatului cel puţin o dată pe săptămână.
c) Pentru perioada de delegare angajatorul va asigura salariatului o indemnizaţie de delegare în cuantum de cel puţin 25% din salariul de bază al acestuia în conformitate cu dispoziţiile legale.
d) Pentru prelungirea perioadei de delegare a unui salariat, membru de sindicat, angajatorul va solicita consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 34. Angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului, în cazul unor situaţii de forţă majoră prevăzute de lege, cu titlu de sancţiune disciplinară sau ca măsură de protecţie a salariatului.


IV. SUSPENDAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Art. 35. (1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.
(2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
(3) În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat.
Art. 36. (1) La suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului locul de muncă se păstrează, iar pe locul astfel vacantat unitatea va angaja altă persoană cu contract de muncă pe perioadă determinată.
(2) Suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului are loc cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă din care face parte petentul, iar perioada pentru care solicită suspendarea contractului individual de muncă va fi respectată întocmai.
(3) Revenirea la locul de muncă după expirarea perioadei de suspendare se face numai cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă din unitate.
Art. 37. (1) Pentru suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului este necesară consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(2) În cazul în care salariatul, membru de sindicat se găseşte în situaţia cercetării disciplinare, angajatorul are obligaţia de a informa permanent reprezentanţii organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă de stadiul cercetărilor, concluziile comisiei de disciplină, precum şi despre măsurile disciplinare pe care preconizează să le adopte.
Art. 38. (1) Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:
concediu de maternitate;
concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
carantină;
efectuarea serviciului militar obligatoriu;
exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului;
îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
forţă majoră;
în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;
în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2) Pe perioada suspendării de drept a contractelor individuale de muncă posturile vacantate temporar vor fi scoase la concurs cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art.39. (1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii:
concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
concediu paternal;
concediu pentru formare profesională;
exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului;
participarea la grevă;
(2) Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern.
(3) Posturile vacantate astfel vor fi scoase la concurs cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 40. (1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:
pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii;
ca sancţiune disciplinară;
în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;
în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
pe durata detaşării.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), lit. a), b) şi c) dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea avută anterior şi i se va plăti în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
(3) Posturile vacantate astfel vor fi scoase la concurs cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 41 (1) Pe durata unei întreruperii temporare mai mari de 30 de zile a activităţii din unităţile de asistenţă socială, salariaţii beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică decât  salariul de bază corespunzător funcţiei ocupate. Pentru perioada în care întreruperea activităţii este mai mică de 30 de zile salariatul va beneficia de toate drepturile salariale cuvenite în condiţii normale de muncă.
(2) Pe durata întreruperii temporare a activităţii unităţii din culpa angajatorului, prevăzute la alin. (1), salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii cu salariaţii aflaţi în baza de date a angajatorului.
Art. 42. (1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată, pentru studii sau pentru interese personale după cum urmează:
până la 180 de zile calendaristice pe an pentru situaţii personale sau studiu;
până la 12 luni pentru angajare în străinătate;
pentru alte situaţii, cu avizul organizaţiilor sindicale.
(2) În toate cazurile menţionate mai sus se va solicita anterior aprobării cererii de concediu fără plată avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(3) Oportunitatea angajărilor pe aceste posturi vacantate se va stabili numai cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.


V. ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Art. 43. Contractul individual de muncă poate înceta astfel:
de drept;
ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.
Art. 44. Contractul individual de muncă încetează de drept:
la data decesului salariatului sau angajatorului persoană fizică;
la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului ori a angajatorului persoană fizică, dacă aceasta antrenează lichidarea afacerii;
ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care persoana juridică îşi încetează existenţa;
la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii;
ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă de la data la care nulitatea a fost constatată, prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă;
ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
ca urmare a condamnării penale la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;
ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;
retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 16 ani.
Art. 45. (1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
(4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat muncă în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia, se pot face prin acordul părţilor.
(7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.
Art. 46. (1) Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.
(2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
(3) Contractului individual de muncă nu poate înceta prin concediere din iniţiativa angajatorului dacă, la notificarea scrisă a reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, angajatorul nu obţine avizul scris al acesteia.
(4) În cazul în care organizaţiile sindicale nu îşi înregistrează avizul scris , în termen de 2 zile lucrătoare de la notificare, angajatorul poate întrerupe relaţiile de muncă, potrivit legii.
Art. 47. Este interzisă concedierea salariaţilor:
pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală;
pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale.
Art. 48. (1) Constrângerea şi condiţionarea membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor cu măsura dispunerii concedierii sau cu adoptarea de măsuri disciplinare pentru motive ce ţin de exercitarea drepturilor sindicale va constitui motivul declanşării plângerii penale împotriva angajatorului.
(2) Angajatorul poate să dispună măsuri disciplinare împotriva celor care practică intimidarea membrilor de sindicat, conform legii.
Art. 49. Dispunerea măsurii de concediere în condiţiile art. 60, alin. (1),     lit. h) din Codul Muncii, a unui salariat aflat într-o funcţie sindicală eligibilă la nivel de unitate sau la orice alt nivel, nu poate fi pusă în practică decât cu acordul expres al organizaţiei sindicale respective.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.
Art. 50. (1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:
pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;
pe durata concediului pentru carantină;
pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
pe durata concediului de maternitate;
pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
pe durata îndeplinirii serviciului militar;
pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;
pe durata efectuării concediului de odihnă.
pe perioada concediului fără plată acordat în condiţiile prezentului contract colectiv de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.
Art. 51. Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului cu consultarea organizaţiilor sindicale din unitate afiliate la organizaţiile semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, în următoarele situaţii :
a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
b) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
c) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Art. 52. (1) Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de lege şi prezentul contract colectiv de muncă.
(2) Procedura cercetării prealabile este, de asemenea, obligatorie în cazul concedierii pentru situaţia în care salariatul nu corespunde profesional. Termenele şi condiţiile cercetării prealabile sunt cele prevăzute pentru cercetarea disciplinară.
(3) Cercetarea prealabilă, verificarea susţinerilor în apărare şi propunerea eventualelor sancţiuni, pentru orice abateri disciplinare săvârşite de salariaţii din unităţile de asistenţă socială, se va efectua de o comisie de disciplină, în condiţiile regulamentului de organizare şi funcţionare prevăzut în anexa nr. ....
Art. 53. (1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 51, lit. b) şi c), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 44, lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.
(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) pentru a-şi manifesta expres consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă expres consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 51, lit. b) şi c) salariatul beneficiază de o compensaţie egală cu 3 salarii de bază avute în ultima lună de activitate.
Art. 54. (1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.
(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, fundamentată economic.
Art. 55. Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.
Art. 56. (1) În cazul concedierii colective salariaţii beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul contract colectiv de muncă.
(2) În cazul concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul va dispune îndeplinirea tuturor măsurilor sociale şi de trecere în şomaj a salariaţilor concediaţi.
(3) La întocmirea planului de măsuri sociale angajatorul este obligat să consulte reprezentanţii organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, iar pentru adoptarea planului de măsuri este necesar acordul aceloraşi organizaţii sindicale.
(4) Înainte de dispunerea măsurilor de concediere angajatorul va pune la dispoziţia reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă planul de măsuri menit să ducă la împiedicarea concedierii colective din unitate.
(5) a) În cazul în care, dupa adoptarea unor acte normative sau administrative ce determină concedieri colective în unităţile de asistenţă socială,
angajatorul va acorda salariaţilor concediaţi compensaţii băneşti în valoare de:
- - pentru vechime 0-3 ani:  3 salarii brute lunare;
- pentru vechime 3-5 ani:  5 salarii brute lunare;

- pentru vechime între 5-10 ani:  10 salarii brute lunare;
- pentru vechime între 10-15 ani:  15 salarii brute lunare;
- pentru vechime între 15-20 ani:  20 salarii brute lunare;
- pentru vechime între 20-25 ani:  25 salarii brute lunare;

- pentru vechime peste 25 ani:  30 salarii brute lunare.
- pentru fiecare 5 ani integrali de activitate desfăşurată în unităţi de asistenţă socială şi asimilate: 2 salarii brute lunare, suplimentar faţă de compensaţiile mai sus menţionate;
b) În cazul concedierilor individuale, angajatorul va acorda salariaţilor concediaţi compensaţii băneşti în valoare de 1/2 din cuantumul compensaţiei cuvenite în cazul concedierii colective, calculată conform prevederilor de la pct. a).
(6) Pentru stabilirea priorităţilor la concediere angajatorul, cu consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, va elabora un proiect de concediere colectivă. Proiectul de concediere va fi înaintat organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, Inspectoratului Teritorial de Muncă cât şi Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă.
(7) Pentru reducerea numărului de persoane ce urmează a fi concediate, sindicatele din unitate afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă din unitate sunt obligate să transmită angajatorului propriul plan de măsuri la care angajatorul are obligaţia de a formula un răspuns scris şi motivat.
(8) În situaţia în care unitatea îşi reia activitatea într-o perioadă de până la 12 luni de la data închiderii sau angajatorul este obligat de specificul activităţii să-şi extindă activitatea în aceeaşi perioadă de 12 luni de la data de la care s-a dispus concedierea, salariaţii concediaţi au dreptul de a fi reangajaţi pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, la cerere, fără examen sau concurs ori perioadă de probă.
(9) În situaţia în care salariaţii care au dreptul de a fi reangajaţi potrivit alin. (8) nu îşi manifestă expres consimţământul în termen de 10 zile lucrătoare sau refuză locul de muncă oferit, angajatorul poate face noi angajări pe locurile de muncă rămase vacante.
Art. 57 Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, dispusă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului cu încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. a unui număr de:
a) cel puţin 5 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;
c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
Art.58. (1) În cazul în care se dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, datorită inaptitudinilor fizice sau psihice, datorită incompetenţelor profesionale sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, perioada de preaviz este de 20 de zile lucrătoare.
(2) În oricare alte situaţii perioada de preaviz este de 20 zile lucrătoare, cu excepţia persoanelor aflate în perioada de probă care nu beneficiază de preaviz.
(3) În perioada de preaviz salariatul dreptul la învoire pentru căutarea altui loc de muncă. Învoirile nu pot fi mai mari de 4 ore pe zi, separat sau cumulat.
Art. 59. (1) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:
motivele care determină concedierea ;
durata preavizului;
criteriile de stabilire a ordinii de prioritate;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64 din Codul muncii.
(2) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
Art. 60. Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.
Art. 61. Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege şi de prezentul contract colectiv de muncă este lovită de nulitate absolută.
Art. 62. În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Art. 63. (1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.
Art. 64. (1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
(2) Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4) Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele. În această perioadă salariatul este obligat să îşi îndeplinească toate sarcinile profesionale la locul de muncă.
(6) Perioada de preaviz în astfel de situaţii este stabilită de persoana care demisionează, dar nu poate fi mai mică de 5 zile lucrătoare. Această perioadă va fi obligatoriu specificată pe cererea de demisie.
(7) Ocuparea locului de muncă al persoanei care a demisionat se supune aceloraşi criterii ca şi în cazul ocupării posturilor vacante.
(8) În situaţia în care cererea de demisie nu este urmată de o perioadă de preaviz minimă de 5-15 zile calendaristice, după caz, angajatorul este exonerat de orice răspundere faţă de fostul salariat.
(9) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
(10) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz.
(11) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.
Art. 65. (1) a) În cazul modificării sursei şi a modului de finanţare, potrivit legii, pentru unităţi, secţii, etc., angajatorul, semnatar al contractului individual de muncă va prevedea în actele de predare-primire ca angajatorul care preia să asigure continuitatea pentru 5 ani a contractului individual de muncă al personalului preluat şi care este reprezentat de sindicatele afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă pe durata contractului de muncă încheiat, fie prin menţinerea locului de muncă, fie prin redistribuire în alte unităţi situate în aceeaşi localitate sau în acelaşi judeţ..
(b) În situaţia prevăzută mai sus, angajatorii vor sprijini rezolvarea cazurilor ivite prin consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(c) Administratia garantează că cei care preiau sau vor prelua salariati după semnarea prezentului contract colectiv de muncă sunt obligaţi să păstreze raporturile de muncă cu ei pe o perioadă de minimum 5 ani.
(2) Schimbarea persoanei juridice care angajează nu dă dreptul la o salarizare sub nivelul prevăzut de legislaţia în vigoare pentru funcţia şi gradul profesional respective, indiferent de sursa de finanţare.
(3) În toate cazurile în care se procedează la o reducere de personal, vor consulta organizaţiile sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, în ceea ce priveşte posturile reduse şi salariaţii care urmează să fie disponibilizaţi.
(4) Cadrul relaţiilor de muncă şi contractuale ale salariatilor din asistenta sociala şi alte instituţii va fi elaborat şi cu consultarea părţilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă la nivelul unitatilor de asistenta sociala.


CAPITOLUL  III

CONDIŢII  DE  MUNCĂ  ŞI  PROTECŢIA  MUNCII

Art. 66. (1) Părţile se obligă să depună eforturile necesare pentru instituţionalizarea unui sistem adecvat, având drept scop ameliorarea continuă a condiţiilor de muncă.
(2) Pentru a se asigura participarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziei în domeniul protecţiei muncii, potrivit Legii nr. 90/1996 republicată, cu modificările ulterioare, la nivelul unităţilor se vor organiza comitete de securitate şi sănătate în muncă.
(3) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă va fi constituit în fiecare unitate potrivit normelor generale de protecţia muncii.
(4) În stabilirea măsurilor privind condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele principii de bază:
a) măsurile preconizate trebuie să vizeze în primul rând ameliorarea condiţiilor de muncă şi, numai dacă acest lucru nu este posibil la un moment dat, să se procedeze la compensări băneşti sau de oricare altă natură;
b) măsurile preconizate de angajator pentru ameliorarea condiţiilor de muncă se realizează cu consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract de la nivelul respectiv;
c) părţile sunt de acord că, în sistemul de asistenţă socială condiţii corespunzătoare de lucru nu pot exista fără asigurarea materialelor, echipamentelor, aparaturii şi documentelor specifice muncii, potrivit legii şi CCM aplicabil.
Art. 67. (1) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă.
(2) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu.
(3) Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi.
Art. 68. (1) Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:
măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;
măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Normele şi normativele specifice de protecţie a muncii la nivelul unităţii vor fi prevăzute în regulamentul intern.
Art. 69. (1) În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire:
evitarea riscurilor;
evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
combaterea riscurilor la sursă;
adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
planificarea prevenirii;
adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;
aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.
Art. 70. (1) Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.
(2) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 71. Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii.
Art. 72. (1) Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator, împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
(4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.
Art. 73. (1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor.
(2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
(3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent.
Art. 74. (1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
(2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună angajatorului să solicite organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaşte compoziţia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.
Art. 75. (1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se organizează la unităţile persoane juridice la care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi.
(2) În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi mai puţin de 50 de salariaţi.
(3) În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă.
(4) În situaţii în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de angajator.
Art. 76. Componenţa, atribuţiile specifice şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă sunt reglementate prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi se regăsesc în regulamentul intern al unităţii.
Art. 77. Angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a muncii.
Art. 78. (1) Organizarea activităţii, stabilirea structurilor organizatorice adecvate, repartizarea salariaţilor pe locurile de muncă, precizarea atribuţiilor şi a răspunderilor se realizează de către cel care angajează, cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(2) Exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi este atribuţie exclusiv în competenţa celor care angajează.
Art. 79. (1) Normativele de personal şi fişa postului fac parte integrantă din prezentul contract colectiv de muncă, potrivit anexei nr. 8.
(2) În cazul în care normativele de personal nu corespund condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţii, la cererea uneia dintre părţile semnatare ale contractului colectiv de muncă, acestea vor fi modificate printr-un acord comun.
(3) Părţile convin că acordarea unor servicii de asistenţă socială de calitate nu se poate realiza printr-o politică de reducere a numărului de personal angajat in sistemul naţional de asistenţă socială.
Art. 80. (1) Sarcinile de serviciu trebuie stabilite în conformitate cu cerinţele postului şi cu obligaţiile asumate de fiecare salariat la încheierea contractului individual de muncă.
(2) În cazul unor calamităţi sau în cazurile de forţă majoră, fiecare salariat are obligaţia să participe la acţiunile ce vizează înlăturarea efectelor acestora.
Art. 81. În cazul apariţiei unor divergenţe legate de structura de personal sau de calitatea normativelor de personal, părţile, de comun acord, pot recurge la efectuarea unei expertize. Concluziile expertizei sunt obligatorii pentru ambele părţi. Cheltuielile ocazionate de soluţionarea divergenţelor cu privire la modificarea normelor de muncă vor fi suportate de angajatori pentru prima solicitare a sindicatelor.
Art. 82. (1) Locurile de muncă, în funcţie de specificul lor şi de cuantumul sporurilor de care beneficiază salariaţii, sunt clasificate potrivit anexei nr. 4 la prezentul contract colectiv de muncă.
(2) În vederea pensionării pentru limita de vârstă, locurile de muncă în condiţii deosebite sunt prevăzute în anexele nr. 4.1- 4.6, acestea urmând a fi clasificate potrivit unui ordin comun emis de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
Art. 83. (1) Reducerea timpului normal de lucru şi alimentaţia compensatorie de protecţie se acordă obligatoriu de către angajator, în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.
(2) Echipamentul de protecţie şi materialele igienico-sanitare sunt asigurate obligatoriu de către angajator, în cantitatea şi de calitatea necesare asigurării unor servicii de asistenţă socială corespunzătoare, potrivit anexei nr. 9.
(3) Concediile suplimentare de odihnă, stabilite de comun acord între reprezentanţii MMSSF şi cei ai organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, se acordă potrivit prevederilor anexei nr. 6.
Art. 84. (1) Angajatorul este obligat să asigure, la termenele legale şi ori de câte ori este necesar,  examinarea medicală gratuită şi completă, precum şi decontarea analizelor medicale necesare desfăşurării activităţii profesionale ale a salariaţilor.
(2) Angajatorul va asigura gratuitate pentru efectuarea testelor HIV, HVB, HVC şi pentru vaccinarea împotriva hepatitei de tip B şi C (la cererea şi cu acordul salariaţilor).
(3) Controalele medicale periodice vor fi asigurate gratuit de către angajator.
(4) La nivelul unităţilor se pot asigura şi alte prestaţii medico-sanitare pentru salariaţii membrii ai sindicatelor afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 85. (1) În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, pentru refacerea capacităţii de muncă, salariaţii vor beneficia de încă cel puţin două luni de spor pentru nocivitate şi alimentaţie de protecţie a organismului, dacă au beneficiat anterior de acestea.
(2) De drepturile prevăzute la alin.(1) beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin 6 luni în condiţiile alin.(1) şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă drepturile de aceeaşi natură sunt mai mici la noul loc de muncă.
Art. 86. (1) În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au modificat, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă, certificate potrivit legii.
(2) Reclasificarea locurilor de muncă se face de către aceleaşi părţi care au făcut clasificarea iniţială, printr-un înscris adiţional la contractul colectiv de muncă.
(3) Normele generale şi cele specifice de protecţie a muncii sunt considerate de părţi a fi minime şi obligatorii.
Art.87. (1) Contravaloarea şi întreţinerea echipamentului de protecţie se suportă integral de către angajator. Condiţiile concrete şi criteriile de acordare a acestor echipamente de protecţie sunt evidenţiate în anexa nr. 9 la prezentul contract colectiv de muncă.
(2) La nivel de unitate se vor stabili parametrii de microclimat necesari, urmăriţi la fiecare loc de muncă în vederea luării măsurilor de protecţia muncii specifice, precum şi programul de control al realizării măsurilor stabilite.
Art. 88. (1) Părţile sunt de acord că nici o măsură de protecţia muncii nu este suficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de către salariaţi.
(2) Angajatorul este obligat să asigure, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea şi testarea salariaţilor, cu privire la normele şi instrucţiunile de protecţia muncii.
Art. 89. (1) În vederea menţinerii şi îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii la locurile de muncă, angajatorul va lua cel puţin următoarele măsuri:
a)  amenajarea ergonomică a locurilor de muncă;
b) asigurarea condiţiilor de mediu, umiditate, temperatură şi altele, în conformitate cu prevederile legale.
(2) Neasigurarea condiţiilor normale de lucru la locul de muncă exonerează de răspundere angajaţii din unitate, privind consecinţele ce decurg din neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu în această situaţie, în acest sens evitându-se pe cât posibil să se pună în pericol viaţa şi sănătatea beneficiarilor serviciilor de asistenţă socială.    
(3) Angajatorul asigură amenajarea anexelor sociale la locul de muncă, dotate cu apă caldă şi rece.
(4) La cererea sindicatelor, patronul asigura condiţiile necesare pentru servirea mesei în incinta unităţii.
(5) Angajatorul va asigura diminuarea treptată, până la eliminarea totală, a emisiilor poluante din unitate.
Art. 90. Părţile se obligă să asigure un regim de protecţie specială a muncii femeilor şi tinerilor.
Art. 91. (1) Angajatorul se obligă să nu refuze angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor minime de serviciu, aferente posturilor respective.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) se va proceda la consultarea reprezentanţilor sindicatelor afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.


CAPITOLUL  IV

SALARIZAREA  ŞI  ALTE  DREPTURI  SALARIALE

Art. 92. (1) În scopul salarizării şi acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă la nivelul unitatilor de asistenta sociala, ale personalului din unităţile de asistenţă socială, indiferent de sursa de finanţare, părţile contractante vor purta negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de salariaţi şi a surselor de constituire, înainte de adoptarea Legii bugetului de stat consolidat sau a rectificării bugetului de stat, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(2) La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.
(3) În bugetul de venituri şi cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă şi sumele aferente  pentru decontarea unei mese calde zilnice, conform legislaţiei în vigoare şi CCM aplicabil.
(4) Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor.
(5) În sistemul asistenta sociala, drepturile salariale se achită într-o singură tranşă, cel mai târziu la data de  în data de 15 ale fiecărei luni pentru luna precedentă.
(6) Sistemul de salarizare al personalului din unităţile de asistenţă socială se stabileşte prin lege.
(7) Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază actual prevăzut de lege pentru postul pe care este încadrat salariatul.
Art. 93. Criteriile de încadrare salarială şi evaluare pentru unitatile de asistenta socialasunt stabilite de comun acord de către reprezentanţii MMSSF şi ai organizaţiilor sindicale reprezentative.
Art. 94. (1) Sumele aferente cheltuielilor de personal vor fi negociate de administraţie şi sindicate astfel încât să acopere integral şi la timp cheltuielile cu personalul angajat în unitatile de asistenţă socială, Proiectul va fi întocmit în urma consultărilor cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. fi aprobat de către autorităţile şi/sau organele de conducere competente şi numai ulterior avizării de către organizaţiile sindicale mai sus menţionate.
(2)Drepturi salariale cuprind :
a) premiul anual (al 13-lea salariu), care va fi plătit în primul trimestru al anului pentru anul anterior;
b) premii lunare 2% din cheltuielile cu salariile pentru personalul contractual, respectiv 10% pentru funcţionarii publici;
c) un salariu de baza, plătit de unitate mamei, pentru naşterea fiecărui copil; daca mama nu este salariata, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu de baza;
d) Salariaţii care se pensionează pentru limita de vârstă primesc o indemnizaţie egala cu cel puţin dublul salariului de baza avut in ultima lună de activitate.”
e) indemnizaţie de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcţiei, în condiţiile legii.
f) primă de vacanţă, conform prevederilor legale şi ale prezentului CCM.
g) drepturi specifice asistenţilor maternali profesionişti, conform prevederilor legale şi prezentului CCM.
(3) Premierile se stabilesc cu acordul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 95. Pentru locurile de muncă cu condiţii grele, deosebit de periculoase şi periculoase, condiţii vătămătoare, condiţii de încordare psihică, din mediul rural, din zonele izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate etc., sporurile se stabilesc potrivit anexei nr. 4.
Art. 96. (1) Se acordă următoarele sporuri şi adaosuri la salariul de bază:
a) pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică, de sărbători legale şi în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, se acordă un spor de 100 %;
b) atunci când din cauze argumentate repausul săptămânal se acordă după 15 zile de activitate continuă, orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale, se plătesc cu un spor de 200% din salariul de bază;
c) pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, potrivit prevederilor legale, se acordă un spor de 100 %, dar nu mai puţin decât cuantumul în vigoare la data înregistrării prezentului contract colectiv de muncă;
d) sporul de vechime se acordă potrivit prevederilor anexei nr. 8, de acest spor beneficiind integral şi salariaţii a căror vechime în muncă nu este în totalitate în domeniul asistenţei sociale, în baza utilităţii angajărilor efectuate;
e) pentru activitatea desfăşurată în timpul nopţii se acordă un spor de 25% la salariul de bază;
f) pentru activitatea desfăşurată în 3 ture, inclusiv în situaţia activităţii desfăşurate după un program de 12/24, în locul sporului prevăzut la pct. e), se acordă un spor de 15% la salariul de bază, dacă sumele astfel cuvenite nu sunt inferioare celor corespunzătoare sporului de noapte;
g) pentru titlul ştiinţific de doctor se acordă un spor de 15% din salariul de bază;
gh) sporuri specifice sistemului de asistenţă socială, conform prevederilor legale şi prezentului CCM.
(2) Garanţia în bani, reţinută salariaţilor care au gestiune în primire, va fi depusă conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 97. (1) Alte drepturi de personal :
a) plata conferită de încheierea contractului individual de muncă cu timp parţial.
b) plata orelor suplimentare;
c) plata cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, precum şi pentru deplasările la şi de la locul de muncă în cazul salariaţilor care au domiciliul în altă localitate decât locul de muncă
d) plata cheltuielilor de transport intern în cazul deplasării .... (concediu)


(2) Condiţiile de diferenţiere şi criteriile de acordare ale drepturilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc cu acordul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 98. În raport cu activitatea prestată salariaţii vor primi anual un salariu de merit, în cuantum de 15% din salariul de bază, stabilit în condiţiile legii. Beneficiarii salariilor de merit se vor stabili de comun acord între angajator şi reprezentanţii organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 99 (1) Formele de organizare a muncii în sistemul de asistenţă socială sunt următoarele:
a) norma de timp;
b) în alte forme stabilite, prevăzute de lege.
(2) Forma de organizare a muncii şi cea de salarizare ce ar urma să se aplice fiecărei activităţi şi fiecărui loc de muncă se stabilesc cu acordul scris al reprezentanţilor organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, în funcţie de nivelul de reprezentare.
Art. 100. (1) Angajatorul este obligat să asigure condiţiile de muncă necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin.
(2) În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1), salariatul va primi cel puţin salariul de bază, pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt.
Art. 101. (1) Indexarea salariilor se face potrivit legii.
(2) Nivelurile drepturilor salariale se calculează corelativ cu valoarea indexării.
Art. 102. (1) Toate drepturile băneşti cuvenite salariaţilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale unităţii.
(2) În caz de desfiinţare a unităţii, salariaţii au calitatea de creditori privilegiaţi şi drepturile lor băneşti constituie creanţe privilegiate, iar acestea vor fi plătite integral, înainte ca ceilalţi creditori să-şi revendice cota-parte.
Art. 103. Angajatorii sunt obligaţi să ţină evidenţa în care se menţionează salarizarea pentru activitatea desfăşurată în baza contractului individual de muncă, alte drepturi de care salariaţii au beneficiat şi cursurile de pregătire şi de perfecţionare profesională acreditate absolvite şi să le elibereze dovezi despre acestea, la cerere.
Art.104. Asistenţii maternali profesionişti au suplimentar  următoarele drepturi salariale specifice:
a) o indemnizaţie aferentă fiecărei zile de concediu de odihnă în care a avut copil/copii în plasament, egală cu cuantumul indemnizaţiei de concediu de odihnă şi acordată odată cu aceasta;
b) un spor de 15% pentru muncă nenormată, pentru perioada în care au copil/copii în plasament;

CAPITOLUL V

TIMPUL  DE  MUNCĂ  ŞI  TIMPUL  DE  ODIHNĂ

Art. 105. Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Art. 106. Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Art. 107. (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Art. 108. (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2)  Prin excepţie, durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, care includ şi orele suplimentare, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de o lună calendaristică, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(3) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2)  nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
Art. 109. (1) Personalul care îşi desfăşoară activitatea în 1 sau 2 schimburi, în unităţi cu activitate de 5 zile pe săptămână, beneficiază de repaus săptămânal sâmbătă şi duminică.
(2) Personalului care îşi desfăşoară activitatea în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale i se asigură repausul săptămânal în alte zile din cursul săptămânii următoare.
(3) Pentru personalul care lucrează în ture se asigură cel puţin de 2 ori pe lună repausul săptămânal sâmbătă şi duminică.
(4) Suspendarea repausului săptămânal al salariaţilor se poate dispune numai în scris şi cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 110. (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru în cadrul săptămânii de lucru va fi stabilit prin regulamentul intern la nivelul unităţii, cu consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
Art. 111. Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţa salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.
Art. 112. (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză, această posibilitate fiind prevăzută în regulamentul intern şi în contractul individual de muncă.
(2) Durata zilnică a timpului de muncă individualizat este împărţită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.
(3) Programul individualizat de muncă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 108 şi 110.
Art. 112. Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat.
Art. 113. (1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
(3) Pentru efectuarea orelor de muncă suplimentare angajatorul este obligat să solicite în scris salariatului efectuarea acestora.
(4) Lipsa solicitării scrise pentru efectuarea de muncă suplimentară exonerează personalul angajat de răspundere în cazul în care nu se prezintă la muncă pentru efectuarea programului suplimentar.
(5) Durata maximă de muncă suplimentară pe parcursul unei luni este de 32 de ore.
(6) Compensarea cu timp liber a muncii suplimentare se face numai pentru încadrarea în timpul de muncă de maxim 48 de ore pe săptămână şi numai dacă lipsa persoanei respective nu afectează bunul mers al activităţii la locul său de muncă.
(7) Necesitatea acoperirii unei perioade mai mari de timp decât cea prevăzută la alin. (5) implică, obligatoriu, angajarea altei persoane cu contract individual de muncă cu timp parţial.
(8) Pentru munca suplimentară necompensată cu ore libere plătite, sporul salarial este de 100% din salariul de bază.
Art. 114. Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
Art. 115. (1) La nivelul unităţilor de asistenţă socială, în funcţie de atribuţiile conferite de fişa postului, corelat cu necesarul de personal, angajatorul va stabili norme de personal specifice fiecărui loc de muncă cu acordul reprezentanţilor sindicatului din unitate, afiliat organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(2) Cu acordul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, MMSSF elaborează normativul minimal de personal, obligatoriu pentru fiecare loc de muncă din unităţile
(3) Pentru locurile de muncă altele decât cele ocupate de personal, la nivelul unităţilor se elaborează norme de muncă specifice fiecărui loc de muncă cu acordul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(4) Normele de personal şi normele de muncă specifice se regăsesc în regulamentul intern al unităţii.
(5) Anual, la nivelul fiecărei unităţi se analizează toate locurile de muncă pentru stabilirea normelor de personal şi normelor de muncă, corelat cu necesităţile activităţilor desfăşurate.
(6) Examinarea şi reexaminarea normelor de personal şi normelor de muncă se fac de către o comisie mixtă paritară angajator-reprezentanţii organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, constituită în acest scop.
Art. 116. În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, cu o durată de minim 30 de minute, inclusă în programul normal de lucru.
Art. 117. (1) Salariaţii au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
(2) Prin excepţie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Art. 118. Sunt zile nelucrătoare zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale şi religioase, după cum urmează:
-    1 şi 2 ianuarie;
-    prima şi a doua zi de Paşti;
-    1 mai;
-    1 decembrie;
-    prima şi a doua zi de Craciun;
-    2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.
-    donatorii de sânge, conform legii;
Art. 119. (1) La locurile de muncă cu activitate specifică se pot stabili forme speciale de organizare a continuităţii activităţii, după caz, în ture, 12/24 ore, program fracţionat etc., cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(2) Părţile semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă recunosc, de comun acord, că activitatea prestată sâmbătă, duminică şi în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, asigură continuitatea activităţilor de asistenţă socială .
Art. 120. (1) Salariaţii care lucrează în condiţii de muncă deosebite beneficiază de reducerea programului normal de lucru, potrivit legii şi prezentului contract colectiv de munca (anexa nr. 5).
(2) Reducerea timpului normal de lucru, potrivit legii şi prezentului contract colectiv de muncă, nu afectează nivelul veniturilor salariale şi vechimea în muncă.
Art. 121. (1) Regulamentul intern se aprobă de către consiliul de administraţie după consultarea organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(2) Femeile salariate care beneficiază de reducerea timpului de lucru, potrivit legii, beneficiază de vechime integrală în muncă.
(3) Femeile care alăptează beneficiază, la cerere, de fracţionarea programului de muncă şi reducerea acestuia cu minim 2 ore zilnic.
(4) Stabilirea orarelor flexibile nu poate duce la sporirea sarcinilor de serviciu şi la deteriorarea condiţiilor de muncă sau la diminuarea veniturilor salariale.
Art. 122. (1) La unităţile unde programul se desfăşoară neîntrerupt, programul de lucru din timpul zilei poate fi egal cu programul de lucru din timpul nopţii.
(2) Se consideră muncă prestată în timpul nopţii munca prestată în intervalul cuprins între orele 2200 – 600, cu posibilitatea abaterii cu o oră în plus sau în minus faţă de aceste limite, în cazuri excepţionale.
(3) Este considerat program în ture sistemul 8 cu 16 ore şi 12 cu 24 ore, salariatul având obligaţia efectuării serviciului de dimineaţă, de după-amiază, de noapte în decursul unei luni.
Art. 123. (1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.
(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări.
Art. 124. (1) Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 21 de zile lucrătoare.
(2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă va fi prevăzută în contractul individual de muncă şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
(3) Durata minimă efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte pentru fiecare salariat, în funcţie de vechimea în muncă astfel:

a) pentru o vechime între 0-5 ani (neîmpliniţi la data începerii concediului) – 21 de zile lucrătoare;
b) pentru o vechime între 5-10 ani (neîmpliniţi la data începerii concediului) – 23 de zile lucrătoare;
c) pentru o vechime intre 10-15 ani (neîmpliniţi la data începerii concediului) – 25 de zile lucrătoare;
d) pentru o vechime între 15-20 ani (neîmpliniţi la data începerii concediului) – 28 de zile lucrătoare;
e) pentru o vechime de peste 20 de ani – 30 de zile lucrătoare.
(4) Concediile de odihnă de la alin. (3), pct. b), c), d), şi e) se suplimentează cu câte 1 zi pentru fiecare 5 ani de vechime. în sistemul de asistenţă socială.
(5) Concediul anual de odihnă poate fi fragmentat în mai multe tranşe, dar, obligatoriu, una dintre tranşe va fi de minim 15 zile lucrătoare.
(6) În situaţii de forţă majoră angajatorul poate solicita întreruperea concediului de odihnă..
7) În cazuri deosebite, la cererea argumentată a salariatului şi cu acordul angajatorului şi avizul organizaţiei sindicale reprezentative din unitate, concediul anual de odihnă se poate amâna pentru anul următor, parţial sau în totalitate.
Art. 125. (1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.  
(2) Decalarea concediului de odihnă în altă perioadă decât în cea programată se face cu aprobarea angajatorului şi avizul sindicatelor din unitate, afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Art. 126. (1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, în condiţiile art. 145 din Codul Muncii şi care cuprinde:
- salariul de bază;
- indemnizaţia de conducere;
- salariul de merit;
- sporul de vechime;
- spor pentru titlul ştiinţific de doctor;
- sporuri pentru condiţii deosebit de periculoase, periculoase, vătămătoare, condiţii nedorite sau dificile, grele, pentru activităţi ce solicită o încordare psihică foarte ridicată, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate;
- alte sporuri prevăzute în anexele la prezentul contract.
(2) Indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu 7 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Art. 127. (1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective independente de voinţa salariatului.
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.
Art. 128. (1) Salariaţii nevăzători, precum şi cei încadraţi în grade de invaliditate, reprezentaţi de organizaţiile sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar, conform prezentului contract colectiv de muncă.
(2) Concediul suplimentar de odihnă cuvenit salariaţilor reprezentaţi de sindicatele afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă se acordă potrivit prevederilor anexei nr. 8 la prezentul contract.
Art. 129. Drepturile salariale curente cuvenite salariaţilor care efectuează concediul anual de odihnă se acordă potrivit prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 130. (1) Salariaţii au dreptul, la cerere, la zile libere plătite, pentru evenimente deosebite după cum urmează:

5 zile lucrătoare pentru căsătoria/cununia salariatului;
5 zile lucrătoare pentru naşterea/botezul unui copil, plus 10 zile dacă a urmat un curs de puericultură;
3 zile lucrătoare pentru căsătoria unui copil;
3 zile lucrătoare la decesul soţului sau al unei rude a salariatului, până la gradul II inclusiv (părinţi, copii, fraţi, bunici);
o zi lucrătoare cu ocazia zilei de naştere a salariatului, la data respectivă sau la diferenţă de o zi lucrătoare;
2 zile lucrătoare pentru căsătoria fraţilor / surorilor;
o zi lucrătoare pentru controlul medical anual.
donatorii de sânge, conform legii;
5 zile lucrătoare la schimbarea locului de muncă sau a domiciliului în altă localitate.


CAPITOLUL  VI

PROTECŢIA  SOCIALĂ  A  SALARIAŢILOR, MEMBRI  AI  SINDICATELOR  AFILIATE  ORGANIZAŢIILOR SINDICALE SEMNATARE ALE PREZENTULUI CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ


Art. 131. În cazul în care organele competente din unităţi au aprobat măsuri de reducere a activităţii ori de reorganizare, cu acordul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă cu privire la îndeplinirea condiţiilor de legalitate ale acestora, angajatorul are obligaţia de a comunica în scris celor în cauză:
a) durata de preaviz;
b) dacă le oferă sau nu un alt loc de muncă ori cuprinderea într-o formă de calificare sau reorientare profesională;
c) adresa înaintată la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă prin care s-a soluţionat reconcilierea.
Art. 132. (1) La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, măsurile vor afecta, în ordine:
a) persoanele care cumulează două sau mai multe funcţii, precum şi cele care cumulează pensia cu salariul;
b) persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limita de vârstă;
c) persoanele care împlinesc condiţiile de pensionare anticipată şi anticipată parţială;
d) persoanele care au fost sancţionate disciplinar, în mod repetat, în ultimele 12 luni;
e) persoanele care au fost angajate în cadrul unităţii în ultimele 12 luni
(2) Pentru luarea măsurilor de desfacere a contractelor individuale de muncă, vor fi avute în vedere următoarele criterii:
a) dacă măsura afectează doi soţi care lucrează în aceeaşi unitate, se desface contractul individual de muncă al salariatului cu venitul cel mai mic, dacă soţii nu convin altfel;
b) măsura să afecteze în ultimul rând membrii familiilor monoparentale care au în îngrijire copii, precum şi salariaţii care mai au cel mult 3 ani până la pensionarea anticipată sau anticipată parţială
(3) În cazul în care măsura desfacerii contractului individual de muncă ar afecta un salariat care urmează un curs de calificare, reprofilare, specializare sau de perfecţionare a pregătirii profesionale, acesta având încheiat un contract cu unitatea, de prestare a activităţii pe o anumită perioadă de timp, administraţia nu-i va putea solicita despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului.
Art. 133. (1) Unitatea care îşi reia sau îşi extinde activitatea într-o perioadă de 12 luni de la luarea măsurilor de desfacere a contractului individual de muncă al categoriilor de salariaţi menţionate în art.132 are obligaţia să anunţe în scris despre aceasta organizaţiile sindicale afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract şi să facă publică măsura prin mass-media, salariaţii având obligaţia prezentării pentru reîncadrare în termen de 10 zile de la data anunţului.
(2) Angajatorii răspund pentru prejudicii aduse persoanelor, potrivit legii, ca urmare a nerespectării prevederilor alin. (1).
(3) În caz de modificare a profilului unităţii, salariaţii membri ai organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă au dreptul de a rămâne la acelaşi loc de muncă, după caz, compatibil cu specificul unităţii.
Art. 134 Salariaţii care se pensionează pentru limită de vârstă îşi primesc drepturile potrivit legii şi prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 135 (1) Salariaţii beneficiază de ajutoare de deces conform legislaţiei în vigoare. Cuantumul acestora se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale.
(2) La nivel de unitate, prin contractul colectiv de muncă se pot stabili şi alte drepturi.
Art. 136. (1) În cazul accidentelor survenite în procesul muncii sau în legătură cu munca, angajatorul este obligat să ia următoarele măsuri:
a) să consemneze datele cercetării accidentului de muncă într-un proces-verbal care să prevadă cauzele, împrejurările, normele de protecţie a muncii care nu au fost respectate, persoanele răspunzătoare de aceste nerespectări, sancţiunile aplicate, măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente şi înregistrarea accidentului.
b) înregistrarea accidentului de muncă, făcută prin procesul-verbal, se comunică Inspectoratului Teritorial de Muncă.
(2) În cazul bolilor profesionale survenite ca urmare a factorilor nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de muncă, precum şi ca urmare a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme în procesul de muncă, angajatorul este obligat să comunice organizaţiilor sindicale din unitate, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, inspectoratelor teritoriale de muncă şi direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a Municipiului Bucureşti apariţia acestor boli.
(3) Persoanele care au contactat o boală profesională vor fi redistribuite în alte locuri de muncă cu avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă şi al organizaţiilor sindicale din unitate, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(4) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale vor urmări respectarea prevederilor alin. (1), (2) şi (3), iar în cazul nerespectării acestora vor fi sesizate organele abilitate să aplice sancţiunile prevăzute de lege.
Art. 137. Compensarea biletelor de odihnă, tratament şi recuperare acordate tuturor salariaţilor din domeniul asistentei sociale şi personalului care lucrează în structura de conducere şi execuţie a organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, este suportată din bugetul destinat în acest scop de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, potrivit legii. Gestionarea biletelor se face de catre organizaţiil sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 138. Repartizarea spaţiilor de locuit din administrarea unităţii se face în concordanţă cu prevederile legale, prin comisiile mixte administraţie-sindicate de la nivelul unităţii.
Art. 139. Angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr.142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unităţi finanţate de la bugetul de stat şi de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Art. 140. Contravaloarea deplasării salariaţilor cu mijloacele de transport în comun, în interes de serviciu, este suportată integral de angajator.
Art. 141. (1) După efectuarea concediului legal acordat pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, salariata membră de sindicat poate beneficia de încă un an concediu fără plată, postul rămânând temporar vacant şi neputând fi desfiinţat, pe timpul cât aceasta se află în asemenea situaţie.
(2) La întoarcerea din concediul fără plată, salariata va fi încadrată pe postul avut iniţial, toate drepturile aferente locului de muncă urmând a fi acordate integral.
(3) Contractul individual de muncă nu poate fi desfăcut din motive neimputabile angajatului pe perioada  efectuării concediului de creştere a copilului şi nici în primul an de la reluarea a activităţii.
Art. 142. Salariata care întrerupe concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani beneficiază de reducerea programului normal de lucru cu 2 ore/zi, fără a-i afecta salariul şi vechimea în muncă.
Art.143. Salariatele gravide, reprezentate de organizaţiile sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract, începând cu luna a V-a de sarcină, beneficiază de scutire în ceea ce priveşte obligativitatea efectuării turei de noapte sau a gărzilor – la cerere, şi de posibilitatea schimbării locului de muncă.
Art. 144. Pentru asigurarea respectării demnităţii tuturor salariaţilor, prin regulamentele interne de la nivel de unitate, se stabilesc prevederi exprese de prevenire şi combatere a situaţiilor de violenţă şi hărţuire sexuală la locul de muncă, conform anexei nr. 10.
Art. 145. (1) Serviciile, prestaţiile medicale şi medicaţia pentru care, potrivit reglementărilor în vigoare, se prevede perceperea unor taxe şi contribuţii personale din partea asiguraţilor, sunt asigurate gratuit pentru salariaţii unităţilor de asistenta sociala şi membrii de familie ai acestora – reprezentaţi de organizaţiile sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(2) Facilităţile prevăzute la alin. (1) vor fi stabilite prin ordin al ministrului MMSSF.


CAPITOLUL  VII

FORMAREA  PROFESIONALĂ

Art. 146. (1) Prin termenul de formare profesională se înţelege orice procedură prin care un salariat dobândeşte o calificare, se specializează sau se perfecţionează şi pentru care obţine o diplomă sau un certificat care atestă aceste situaţii, eliberat de instituţiile abilitate conform legislaţiei în vigoare.
(2) Dobândirea unei specialităţi şi/sau lărgirea domeniului de competenţă a personalului de specialitate se fac potrivit reglementărilor în vigoare.
(3) Activitatea de formare şi perfecţionare profesională cuprinde şi domeniul relaţiilor de muncă, management, dreptul la asociere şi libertăţile sindicale şi patronale
(5) Părţile convin asupra necesităţii şi obligativităţii perfecţionării profesionale a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a liderilor sindicali scoşi din producţie.
(6) Formarea profesională a tuturor categoriilor de salariaţi va fi organizată şi suportată pe cheltuiala angajatorului (unităţii) în limita sumelor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli cu această destinaţie.
Art. 147. (1) Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
obţinerea unei calificări profesionale;
actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
reconversia profesională determinată de restructurări socio-economice;
dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
prevenirea riscului şomajului;
promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
(2) Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.
Art. 148. Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară sau din străinătate;
stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
ucenicie organizată la locul de muncă;
formare individualizată;
alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Art. 149. (1) Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:
a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.
(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condiţiile alin. (1), se suportă de către angajatori.
Art. 150. (1) Planul de formare profesională elaborat anual de către angajatorul, persoană juridică, care are mai mult de 20 de salariaţi împreună cu organizaţiile profesionale corespunzătoare şi cu acordul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă va fi adus la cunoştinţa salariaţilor.
(2) Planul de formare profesională va fi elaborat astfel încât prin diversele forme de pregătire să poată trece de două ori salariaţii în primii 5 ani de activitate şi periodic de ceilalţi salariaţi.
(3) Programarea individuală se face de către angajator cu consultarea salariatului în cauză, cu aprobarea şefului său direct şi cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(4) Participarea la cursuri de formare profesională, cu scoaterea din producţie, la cererea salariatului poate fi inclusă în planul de formare profesională numai cu aprobarea angajatorului şi avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 151. (1) Salariaţii nou angajaţi în unitate, la solicitarea şefului direct şi cu avizul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă pot participa la stagii de adaptare profesională.
(2) Participă la cursuri de adaptare profesională toţi salariaţii aflaţi la prima angajare într-o unitate asistenta sociala, salariaţii care au lucrat în altă unitate cu alt specific şi salariaţii care s-au reangajat în unitate după o perioadă de cel puţin 5 ani de întrerupere.
(3) Stagiile de adaptare profesională se organizează de către angajator.
Art. 152. Cursurile de formare organizate de sindicate şi patronate sunt creditate prin conţinutul lor cu pregătirea şi perfecţionarea profesională.

Art. 153. Reprezentanţii organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă participă în calitate de membru cu drepturi depline, la toate nivelurile, la examenele care certifică pregătirea şi perfecţionarea profesională şi managerială şi la concursurile de ocupare a posturilor.

CAPITOLUL  VIII

DREPTURILE  SINDICATELOR  AFILIATE  ORGANIZAŢIILOR SINDICALE SEMNATARE ALE PREZENTULUI CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ

Art. 154. Părţile contractante recunosc pentru fiecare dintre ele şi pentru salariaţi libertatea de opinie.
Art. 155. (1) a) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract şi reprezentanţii organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare participă la şedintele Colegiului Director sau al celorlalte organelor de conducere similare ale unităţilor de asistenţă sociale.
c) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă participă la toate şedinţele Consiliului Judeţean sau local şila şedinţele comisiilor de specialitate din cadrul acestora, ori de câte ori se dezbat proiecte de hotărâri care vizează activitatea din domeniul asistenţei sociale.
(2) Părţile garantează aplicarea prevederilor legislaţiei muncii, precum şi a dispoziţiilor legale în materie.
(3) La cererea expresă a membrilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, aceştia pot fi asistaţi de reprezentanţii federaţiilor şi confederaţiilor în susţinerea unor drepturi şi cereri, la toate nivelurile.
Art. 156. (1) Anunţarea şedinţelor menţionate în art. 155 alin. (1) şi a ordinei de zi se face în scris, înainte cu minimum 72 de ore.
(2) Angajatorul se obligă să pună la dispoziţia reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă toate documentele necesare susţinerii activităţii sindicale.
(3) Hotărârile Colegiului Director vor fi comunicate în scris, în termen de 48 de ore, de la data emiterii hotărârii, reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
(4) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă participă, ca membri în toate comisiile implicate în activitatea sistemului de  asistenta sociala, la toate nivelurile.
Art. 157. (1) Angajatorul va permite membrilor sindicatelor şi patronatelor afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă să urmeze cursurile de formare organizate de sindicate şi patronate; în perioada respectivă, cursantul beneficiază de toate drepturile aferente locului de muncă, pentru o perioadă de până la 15 zile lucrătoare/an. . Administratia va sprijini constituirea unui fond destinat activităţilor de formare, prin atragerea unor surse de la bugetul de stat, fond ce urmează a fi administrat prin acordul partenerilor sociali.
(2) Persoanele alese în structura de conducere a organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă beneficiază de reducerea programului normal lunar de lucru cu 5 zile lucrătoare, cumulat sau fragmentat.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2) din prezentul articol, drepturile salariale cuvenite se păstrează integral.
(5) Activitatea liderilor organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială este asimilată ca şi vechime în activitate managerială.
Art. 158. În vederea stabilirii unor servicii şi dotări comune, prin acordul părţilor, administraţia şi organizaţiile sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale contractului colectiv de muncă pot stabili cote procentuale de participare la acţiunea respectivă.
Art. 159. (1) Angajatorul este obligat să asigure în incinta unităţii, gratuit, spaţiul şi dotările necesare funcţionării sindicatului.
(2) Unităţile, aşa cum sunt definite în sensul prezentului contract colectiv de muncă, se obligă să asigure în incinta lor, gratuit, pentru activitatea sindicatelor, spaţiul, mijloacele, şi mobilierul necesare, precum şi accesul la echipamentul de birotică al unităţii.
Art. 160. Încasarea cotizaţiei se face prin statele de plată ale unităţilor, în baza acordului salariaţilor, membri ai organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Reţinerea cotizaţiei, virarea acesteia în conturile sindicatului afiliat la una din organizaţiile sindicale semnatare ale prezentului contract şi înştiinţarea privind persoanele cărora li s-a efectuat operaţiunea se constituie în sarcină curentă de serviciu – potrivit avizului favorabil emis de Ministerul Finanţelor Publice şi de Ministerul Sănătăţii.
Art. 161. (1) Angajatorul recunoaşte drepturile salariaţilor reprezentaţi de organizaţiile sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă de a susţine şi de a participa neîngrădit la acţiuni sindicale, potrivit prevederilor legale, în această perioadă obligându-se să nu procedeze la angajări temporare în locul celor aflaţi în grevă.
(2) Angajatorul se obligă să ia măsuri disciplinare împotriva celor care încearcă sau împiedică exercitarea dreptului de participare a salariaţilor la acţiuni sindicale, organizate în condiţiile legii.


CAPITOLUL  IX

DISPOZIŢII  FINALE

Art. 162. (1) În baza prezentului contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială, se pot încheia contracte colective de muncă la nivelul unităţilor, potrivit procedurilor din anexa nr. 1.
(2) Prevederile prezentului contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială sunt considerate de drept minime şi obligatorii şi nu pot fi omise la elaborarea standardelor sau altor acte normative emise de administraţie.
(3) În unităţile  în care nu se încheie contract colectiv de muncă, se aplică  prevederile prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 163. Părţile semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă asigură aplicarea acestuia la toate nivelurile.
Art. 164. În toate situaţiile de reorganizare, restructurare, modificarea sursei şi modului de finanţare pentru unităţi, secţii, compartimente şi servicii, externalizări servicii etc., angajatorul care predă este obligat să transmită, iar angajatorul care preia este obligat să garanteze respectarea clauzelor prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 165. Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se aplică de drept salariaţilor reprezentaţi de organizaţiile sindicale afiliate organizaţiilor semnatare ale acestui contract şi produce efecte pentru toţi salariaţii, potrivit legii
Art. 166. Salariaţii membri ai organizaţiilor sindicale, afiliate organizaţiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă au dreptul să poarte la echipamentul de protecţie însemnele organizaţiilor sindicale specifice.
Art. 167. Administraţia şi conducerile unităţilor sunt răspunzătoare de aplicarea şi garantarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială.
Art. 168. Aplicarea prevederilor contractelor colective de muncă încheiate este obligatorie. Nerespectarea clauzelor atrage răspunderea, potrivit legii.
Art. 169. Părţile vor susţine de comun acord drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă pentru care sunt prevăzute reglementări legale suplimentare.
Art. 170. Toate documentele semnate de toate părţile semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială sunt incluse, de drept, în conţinutul prezentului contract ca acte adiţionale.
Art. 171. (1) Părţile se obligă ca, în perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze şi să nu susţină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost încheiate.
(2) Pentru aplicarea unor clauze ale prezentului contract colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială, la cererea reprezentanţilor părţilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, administraţia va emite ordine specifice.
Art. 172. Administraţia va susţine toate iniţiativele legislative şi modificările actelor normative de natură să îmbunătăţească prevederile prezentului contract colectiv de muncă.
Art. 173. Prezentul contract colectiv de muncă, încheiat în 6 exemplare, îşi produce efectele de la data înregistrării  la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, consolidata 2009


Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 365 din 29/05/2007

Atentie Versiunea consolidata de fata nu are un caracter oficial, are un caracter pur informativ, poate sa nu fie actualizata, nu poate fi folosita in niciun cadrul oficial, DreptOnline.ro neasumandu-si nicio raspundere pentru eventualele prejudicii aduse de utilizarea ei, indiferent de forma, destinatie si scop. Pentru orice inadvertenta identificata, va rugam sa ne contactati la Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Versiunea a fost consolidata cu urmatoarele prevederi: OUG nr. 229/2008
OUG nr. 3/2009
OUG nr. 37/2009

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
(1) Prezenta lege reglementeaza regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si stat sau administratia publica locala, prin autoritatile administrative autonome ori prin autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, denumite in continuare raporturi de serviciu.
(2) Scopul prezentei legi il constituie asigurarea, in conformitate cu dispozitiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor, precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala.

Art. 2
(1) Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome.
(2) Functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica. Persoana care a fost eliberata din functia publica si se afla in corpul de rezerva al functionarilor publici isi pastreaza calitatea de functionar public.
(3) Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:
a) punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;
b) elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;
c) elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei necesare executarii legilor, in vederea realizarii competentei autoritatii sau institutiei publice;
d) consilierea, controlul si auditul public intern;
e) gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;
f) colectarea creantelor bugetare;
g) reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
h) realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.
(4) Functiile publice sunt prevazute in anexa la prezenta lege.
(5) In sensul prezentei legi, totalitatea functionarilor publici din cadrul autoritatilor administrative autonome si din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici.

Art. 3
Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt:
a) legalitate, impartialitate si obiectivitate;
b) transparenta;
c) eficienta si eficacitate;
d) responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale;
e) orientare catre cetatean;
f) stabilitate in exercitarea functiei publice;
g) subordonare ierarhica.

Art. 4
(1) Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii.
(2) Exercitarea raporturilor de serviciu se realizeaza pe perioada nedeterminata.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), functiile publice de executie temporar vacante pe o perioada de cel putin o luna pot fi ocupate pe perioada determinata, astfel:
a) prin redistribuirea functionarilor publici din corpul de rezerva care indeplinesc conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice respective;
b) prin numire pe perioada determinata, prin concurs in conditiile legii, in situatia in care in corpul de rezerva nu exista functionari publici care sa indeplineasca cerintele specifice pentru a fi redistribuiti in conformitate cu dispozitiile prevazute la lit. a). Persoana numita in aceste conditii dobandeste calitatea de functionar public numai pe aceasta perioada si nu beneficiaza la incetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra in corpul de rezerva al functionarilor publici.

Art. 5
(1) Pot beneficia de statute speciale functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul urmatoarelor servicii publice:
a) structurile de specialitate ale Parlamentului Romaniei;
b) structurile de specialitate ale Administratiei Prezidentiale;
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciile diplomatice si consulare;
e) autoritatea vamala;
f) politia si alte structuri ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative;
g) alte servicii publice stabilite prin lege.
(2) Prin statutele speciale prevazute la alin. (1) se pot reglementa:
a) drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute de prezenta lege;
b) functii publice specifice.
(3) In cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice si consulare, precum si politistilor si altor structuri ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, dispozitiile speciale pot reglementa prevederi de natura celor prevazute la alin. (2), precum si cu privire la cariera.

Art. 6
Prevederile prezentei legi nu se aplica:
a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica. Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii;
b) personalului salariat incadrat, pe baza increderii personale, la cabinetul demnitarului;
c) corpului magistratilor;
d) cadrelor didactice;
e) persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica.

Capitolul II - Clasificarea functiilor publice. Categorii de functionari publici

Art. 7
(1) Functiile publice se clasifica dupa cum urmeaza:
a) functii publice generale si functii publice specifice;
b) functii publice din clasa I, functii publice din clasa a II-a, functii publice din clasa a III-a;
c) functii publice de stat, functii publice teritoriale si functii publice locale.
(2) Functiile publice generale reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor generale.
(3) Functiile publice specifice reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, stabilite in vederea realizarii competentelor lor specifice, sau care necesita competente si responsabilitati specifice.
(4) Echivalarea functiilor publice specifice cu functiile publice generale, in conditiile legii, se face prin statutele speciale prevazute la art. 5 alin. (1) sau, la propunerea autoritatilor si institutiilor publice, de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

Art. 8
(1) Functiile publice de stat sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul autoritatilor administrative autonome.
(2) Functiile publice teritoriale sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul institutiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.
(3) Functiile publice locale sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora.

Art. 9
Functiile publice se impart in 3 clase, definite in raport cu nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice, dupa cum urmeaza:
a) clasa I cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
b) clasa a II-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma;
c) clasa a III-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diploma de bacalaureat.

Art. 10
(1) Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice, functiile publice se impart in trei categorii dupa cum urmeaza:
a) functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici;
b) functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere;
c) functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie.
(2) Functionarii publici numiti in functiile publice din clasele a II-a si a III-a pot ocupa numai functii publice de executie.

Art. 11
(1) Functionarii publici sunt debutanti sau definitivi.
(2) Pot fi numite functionari publici debutanti persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice de grad profesional debutant.
(3) Pot fi numiti functionari publici definitivi:
a) functionarii publici debutanti care au efectuat perioada de stagiu prevazuta de lege si au obtinut rezultat corespunzator la evaluare;
b) persoanele care intra in corpul functionarilor publici prin concurs si care au vechimea in specialitatea studiilor necesare ocuparii functiei publice de minimum 12 luni, 8 luni si, respectiv, 6 luni, in functie de nivelul studiilor absolvite.

Art. 12
Categoria inaltilor functionari publici cuprinde persoanele care sunt numite in una dintre urmatoarele functii publice:
a) abrogat, OUG nr. 3/2009
b) secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
c) prefect;
d) secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
e) subprefect;
f) inspector guvernamental.

Art. 13
(1) Categoria functionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite in una dintre urmatoarele functii publice:
a) director general si director general adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;
b) director si director adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;
c) secretar al unitatii administrativ-teritoriale;
d) directorul executiv si directorul executiv adjunct in cadrul institutiei prefectului, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;
e) sef serviciu, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia;
f) sef birou, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia.
(2) In cadrul autoritatilor administrative autonome pot fi stabilite si functiile publice prevazute la alin. (1) lit. e) si f), precum si alte functii publice prevazute in reglementarile specifice.
(3) Functiile publice prevazute la alin. (1) lit. a) se pot stabili si in cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica locala care au un numar de minimum 150 de posturi.

Art. 14
(1) Sunt functionari publici de executie din clasa I persoanele numite in urmatoarele functii publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora.
(2) Sunt functionari publici de executie din clasa a II-a persoanele numite in functia publica generala de referent de specialitate, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia.
(3) Sunt functionari publici de executie din clasa a III-a persoanele numite in functia publica generala de referent, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia.

Art. 15
Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale, dupa cum urmeaza:
a) superior, ca nivel maxim;
b) principal;
c) asistent;
d) debutant.

Capitolul III - Categoria inaltilor functionari publici

Art. 16
(1) Inaltii functionari publici realizeaza managementul de nivel superior in administratia publica centrala si in autoritatile administrative autonome.
(2) Pentru a ocupa o functie publica corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici persoana trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) cele prevazute la art. 54;
b) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
c) cel putin 5 ani vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;
d) a absolvit programele de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar;
e) a promovat concursul national pentru intrarea in categoria inaltilor functionari publici.
(3) Pentru ocuparea functiilor publice prevazute la art. 12 lit. a), b) si d) se pot stabili conditii specifice sau proceduri specifice, in conditiile legii.

Art. 17
Programele de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici se organizeaza in conditiile legii.

Art. 18
(1) Intrarea in categoria inaltilor functionari publici se face prin concurs national. Recrutarea se face de catre o comisie permanenta, independenta, formata din 7 membri, numiti prin decizie a primului-ministru. Membrii comisiei au mandate fixe de 10 ani si jumatate si sunt numiti prin rotatie.
(2) Persoanele care au promovat concursul national prevazut la alin. (1) pot fi numite in functiile publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici.
(3) Structura, criteriile de desemnare a membrilor, atributiile si modul de organizare si functionare ale comisiei prevazute la alin. (1) se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 19
(1) Numirea, modificarea, suspendarea, incetarea raporturilor de serviciu, precum si sanctionarea disciplinara a inaltilor functionari publici se fac, in conditiile legii, de catre:
a) Guvern, pentru functiile publice prevazute la art. 12 lit. c) si e);
b) primul-ministru, pentru functiile publice prevazute la art. 12 lit. b), d) si f).
(2) Numirea intr-o functie publica prevazuta la art. 12 lit. b) si d) se face dintre persoanele care indeplinesc conditiile prevazute la art. 16 alin. (2) si (3).
(3) La eliberarea din functia publica, inaltii functionari publici au dreptul la compensatii materiale, stabilite potrivit legii privind sistemul unitar de salarizare a functionarilor publici.

Art. 20
(1) Evaluarea performantelor profesionale individuale ale inaltilor functionari publici se face anual, in conditiile legii.
(2) Evaluarea generala a inaltilor functionari publici se face o data la 2 ani, in scopul confirmarii cunostintelor profesionale, aptitudinilor si abilitatilor necesare exercitarii functiei publice.
(3) Inaltii functionari publici au obligatia de a urma anual cursuri de perfectionare profesionala, in conditiile legii.
(4) Evaluarea anuala prevazuta la alin. (1) si evaluarea generala prevazuta la alin. (2) se fac de catre o comisie de evaluare, ai carei membri sunt numiti prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului internelor si reformei administrative.

Capitolul IV - Managementul functiilor publice si al functionarilor publici

Sectiunea 1 - Agentia Nationala a Functionarilor Publici

Art. 21
(1) Pentru crearea si dezvoltarea unui corp de functionari publici profesionist, stabil si impartial se infiinteaza, in subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica.
(2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici este condusa de un presedinte, cu rang de secretar de stat, numit de catre primul-ministru, la propunerea ministrului internelor si reformei administrative. In exercitarea atributiilor care ii revin, presedintele Agentiei Nationale a Functionarilor Publici emite ordine cu caracter normativ si individual.
(3) Agentia Nationala a Functionarilor Publici este finantata de la bugetul de stat.

Art. 22
(1) Agentia Nationala a Functionarilor Publici are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si al functionarilor publici;
b) elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative privind functia publica si functionarii publici;
c) monitorizeaza si controleaza modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;
d) elaboreaza reglementari comune, aplicabile tuturor autoritatilor si institutiilor publice, privind functiile publice, precum si instructiuni privind aplicarea unitara a legislatiei in domeniul functiei publice si al functionarilor publici;
e) elaboreaza proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici;
f) stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;
g) centralizeaza propunerile de instruire a functionarilor publici, stabilite ca urmare a evaluarii performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici;
h) colaboreaza cu Institutul National de Administratie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializata in administratia publica si de perfectionare a functionarilor publici;
i) intocmeste si administreaza baza de date cuprinzand evidenta functiilor publice si a functionarilor publici;
j) realizeaza recrutarea si promovarea pentru functiile publice pentru care organizeaza concurs, monitorizeaza recrutarea si promovarea pentru celelalte functii publice, in conditiile prezentei legi;
k) realizeaza redistribuirea functionarilor publici carora le-au incetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
l) acorda asistenta de specialitate si coordoneaza metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale si locale;
m) participa la negocierile dintre organizatiile sindicale reprezentative ale functionarilor publici si Ministerul Internelor si Reformei Administrative;
n) colaboreaza cu organisme si cu organizatii internationale din domeniul sau de activitate;
o) elaboreaza anual, cu consultarea autoritatilor si institutiilor publice, Planul de ocupare a functiilor publice, pe care il supune spre aprobare Guvernului;
p) intocmeste raportul anual cu privire la managementul functiilor publice si al functionarilor publici, pe care il prezinta Guvernului;
q) constata contraventii si aplica sanctiuni, in conditiile legii.
(2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici indeplineste orice alte atributii stabilite prin lege.
(3) Agentia Nationala a Functionarilor Publici are legitimare procesuala activa si poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta cu privire la:
a) actele prin care autoritatile sau institutiile publice incalca legislatia referitoare la functia publica si functionarii publici, constatate ca urmare a activitatii proprii de control;
b) refuzul autoritatilor si institutiilor publice de a aplica prevederile legale in domeniul functiei publice si al functionarilor publici.
(4) Actul atacat potrivit alin. (3) este suspendat de drept.
(5) Presedintele Agentiei Nationale a Functionarilor Publici poate sesiza si prefectul in legatura cu actele ilegale emise de autoritatile sau institutiile publice locale.

Art. 22^1
In situatia in care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata ca nu sunt indeplinite conditiile legale privind organizarea si desfasurarea concursurilor de recrutare si de promovare in functii publice din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, dispune, dupa caz, amanarea sau suspendarea organizarii si desfasurarii concursului.

Art. 23
(1) Planul de ocupare a functiilor publice stabileste:
a) numarul maxim al functiilor publice rezervate promovarii functionarilor publici;
b) numarul maxim al functiilor publice care vor fi rezervate in scopul promovarii rapide;
c) numarul maxim al functiilor publice care vor fi ocupate prin recrutare;
d) numarul maxim al functiilor publice care vor fi infiintate;
e) numarul maxim al functiilor publice care vor fi supuse reorganizarii;
f) numarul maxim de functii publice pe fiecare clasa, categorie si pe grade profesionale;
g) numarul maxim al functiilor publice de conducere si al functiilor publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici.
(2) Planul de ocupare a functiilor publice se elaboreaza anual, cu consultarea sindicatelor reprezentative ale functionarilor publici, astfel:
a) de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala;
b) de catre primar sau, dupa caz, de catre presedintele consiliului judetean, prin aparatul de specialitate, pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala.
(3) Planul de ocupare a functiilor publice se intocmeste centralizat, pe fiecare ordonator principal de credite si pe fiecare institutie din subordinea acesteia sau finantata prin bugetul sau.
(4) In situatia prevazuta la alin. (2) lit. a), planul de ocupare a functiilor publice se aproba prin hotarare a Guvernului. In situatia prevazuta la alin. (2) lit. b), planul de ocupare a functiilor publice se aproba prin hotarare a consiliului local, respectiv a consiliului judetean.
(5) Pentru autoritatile si institutiile publice din administratia publica locala, proiectul planului de ocupare a functiilor publice se transmite Agentiei Nationale a Functionarilor Publici cu 45 de zile inainte de data aprobarii. In situatia in care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata neregularitati in structura acestuia, autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a modifica proiectul planului de ocupare a functiilor publice, pe baza observatiilor Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in conformitate cu prevederile legale.

Art. 24
Gestiunea curenta a resurselor umane si a functiilor publice este organizata si realizata, in cadrul fiecarei autoritati si institutii publice, de catre un compartiment specializat, care colaboreaza direct cu Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

Sectiunea 2 - Evidenta functiilor publice si a functionarilor publici


Art. 25
(1) Agentia Nationala a Functionarilor Publici administreaza evidenta nationala a functiilor publice si a functionarilor publici, pe baza datelor transmise de autoritatile si institutiile publice.
(2) Evidenta functiilor publice si a functionarilor publici se tine in cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, potrivit formatului stabilit de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici. Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a transmite Agentiei Nationale a Functionarilor Publici toate informatiile cuprinse in evidenta functiilor publice si a functionarilor publici din cadrul acestora.
(3) In scopul asigurarii gestionarii eficiente a resurselor umane, precum si pentru urmarirea carierei functionarului public, autoritatile si institutiile publice intocmesc dosarul profesional pentru fiecare functionar public.
(4) Formatul standard al evidentei functiilor publice si a functionarilor publici, precum si continutul dosarului profesional se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 26
(1) Autoritatile si institutiile publice raspund de intocmirea si actualizarea dosarelor profesionale ale functionarilor publici si asigura pastrarea acestora in conditii de siguranta.
(2) In cazurile de transfer sau de incetare a raporturilor de serviciu, autoritatea sau institutia publica pastreaza o copie a dosarului profesional si inmaneaza originalul functionarului public, pe baza de semnatura.
(3) Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare, orice modificare intervenita in situatia functionarilor publici.
(4) Persoanele care au acces la datele cuprinse in evidenta nationala a functiilor publice si a functionarilor publici, precum si la dosarul profesional al functionarului public au obligatia de a pastra confidentialitatea datelor cu caracter personal, in conditiile legii.
(5) La solicitarea functionarului public, autoritatea sau institutia publica este obligata sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in specialitate si in functia publica.

Capitolul V - Drepturi si indatoriri

Sectiunea 1 - Drepturile functionarilor publici

Art. 27
(1) Dreptul la opinie al functionarilor publici este garantat.
(2) Este interzisa orice discriminare intre functionarii publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta asemenea natura.

Art. 28
Functionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau in aplicarea prezentului statut si care il vizeaza in mod direct.

Art. 29
(1) Dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici.
(2) Functionarii publici pot, in mod liber, sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandat in cadrul acestora.
(3) In situatia in care inaltii functionari publici sau functionarii publici de conducere sunt alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale, acestia au obligatia ca in termen de 15 zile de la alegerea in organele de conducere ale organizatiilor sindicale sa opteze pentru una dintre cele doua functii. In cazul in care functionarul public opteaza pentru desfasurarea activitatii in functia de conducere in organizatiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspenda pe o perioada egala cu cea a mandatului in functia de conducere din organizatia sindicala.
(4) Functionarii publici se pot asocia in organizatii profesionale sau in alte organizatii avand ca scop protejarea intereselor profesionale.

Art. 30
(1) Functionarilor publici le este recunoscut dreptul la greva, in conditiile legii.
(2) Functionarii publici care se afla in greva nu beneficiaza de salariu si alte drepturi salariale pe durata grevei.

Art. 31
(1) Pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime in munca;
c) suplimentul postului;1)
d) suplimentul corespunzator treptei de salarizare.1)
(2) Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.
(3) Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.

Art. 32
Functionarii publici care, potrivit legii, sunt obligati sa poarte uniforma in timpul serviciului o primesc gratuit.

Art. 33
(1) Durata normala a timpului de lucru pentru functionarii publici este, de regula, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.
(2) Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 intr-un an.2)

Art. 34
(1) Functionarii publici pot fi alesi sau numiti intr-o functie de demnitate publica, in conditiile legii.
(2) Inaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot fi numiti in functii de demnitate publica numai dupa incetarea, in conditiile legii, a raporturilor de serviciu.
(3) Inaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot candida pentru functii de demnitate publica numai dupa incetarea, in conditiile legii, a raporturilor de serviciu.

Art. 35
(1) Functionarii publici au dreptul, in conditiile legii, la concediu de odihna, la concedii medicale si la alte concedii.
(2) Functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat.3)

Art. 36
In perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa functionarului public in cauza.

Art. 37
Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa asigure functionarilor publici conditii normale de munca si igiena, de natura sa le ocroteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica.

Art. 38
Functionarii publici beneficiaza de asistenta medicala, proteze si medicamente, in conditiile legii.

Art. 39
Functionarii publici beneficiaza de pensii, precum si de celelalte drepturi de asigurari sociale de stat, potrivit legii.

Art. 40
(1) In caz de deces al functionarului public, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmas, primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului public decedat.
(2) In cazul in care decizia pentru pensia de urmas nu a fost emisa din vina autoritatii sau a institutiei publice in termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita in continuare drepturile prevazute la alin. (1) pana la emiterea deciziei pentru pensia de urmas.

Art. 41
(1) Functionarii publici beneficiaza in exercitarea atributiilor lor de protectia legii.
(2) Autoritatea sau institutia publica este obligata sa asigure protectia functionarului public impotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victima in exercitarea functiei publice sau in legatura cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau institutia publica va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.
(3) Masurile speciale de protectie pentru functionarii publici cu atributii de control si inspectie, executare silita a creantelor bugetare, precum si pentru alte categorii de functionari publici care desfasoara activitati cu grad ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 42
Autoritatea sau institutia publica este obligata sa il despagubeasca pe functionarul public in situatia in care acesta a suferit, din culpa autoritatii sau institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu.

Sectiunea 2 - Indatoririle functionarilor publici

Art. 43
(1) Functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici.
(2) Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, in vederea imbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.
(3) Functionarii publici au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege.

Art. 44
(1) Functionarilor publici le este interzis sa ocupe functii de conducere in structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizatiilor carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau ale fundatiilor ori asociatiilor care functioneaza pe langa partidele politice.
(2) Inaltilor functionari publici le este interzis sa faca parte din partide politice, organizatii carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau din fundatiile ori asociatiile care functioneaza pe langa partidele politice.
(3) Functionarii publici au obligatia ca, in exercitarea atributiilor ce le revin, sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizatie careia ii este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice.

Art. 45
(1) Functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.
(2) Functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici.
(3) Functionarul public are dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este vadit ilegala. Functionarul public are indatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia astfel de situatii.

Art. 46
Functionarii publici au obligatia sa pastreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice, in conditiile legii, cu exceptia informatiilor de interes public.

Art. 47
(1) Functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje.
(2) La numirea intr-o functie publica, precum si la incetarea raportului de serviciu, functionarii publici sunt obligati sa prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice declaratia de avere. Declaratia de avere se actualizeaza anual, potrivit legii.

Art. 48
(1) Functionarii publici au obligatia de a rezolva, in termenele stabilite de catre superiorii ierarhici, lucrarile repartizate.
(2) Functionarilor publici le este interzis sa primeasca direct cereri a caror rezolvare intra in competenta lor sau sa discute direct cu petentii, cu exceptia celor carora le sunt stabilite asemenea atributii, precum si sa intervina pentru solutionarea acestor cereri.

Art. 49
Functionarii publici au obligatia sa respecte intocmai regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii.

Sectiunea 3 - Perfectionarea profesionala a functionarilor publici

Art. 50
Functionarii publici au dreptul si obligatia de a-si imbunatati in mod continuu abilitatile si pregatirea profesionala.

Art. 51
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa prevada in bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor publici organizata la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei publice.
(2) Pe perioada in care functionarii publici urmeaza forme de perfectionare profesionala, beneficiaza de drepturile salariale cuvenite, in situatia in care acestea sunt:
a) organizate la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei publice;
b) urmate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice.
(3) Functionarii publici care urmeaza forme de perfectionare profesionala, a caror durata este mai mare de 90 de zile intr-un an calendaristic, organizate in tara sau in strainatate, finantate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligati sa se angajeze in scris ca vor lucra in administratia publica intre 2 si 5 ani de la terminarea programelor, proportional cu numarul zilelor de perfectionare profesionala, daca pentru programul respectiv nu este prevazuta o alta perioada.
(4) Functionarii publici care au urmat forme de perfectionare profesionala, in conditiile alin. (3), ale caror raporturi de serviciu inceteaza, potrivit dispozitiilor art. 97 lit. b), d) si e), ale art. 98 alin. (1) lit. f) si g) sau ale art. 99 alin. (1) lit. d), inainte de implinirea termenului prevazut sunt obligati sa restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si, dupa caz, drepturile salariale primite pe perioada perfectionarii, calculate in conditiile legii proportional cu perioada ramasa pana la implinirea termenului.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplica in cazul in care functionarul public nu mai detine functia publica din motive neimputabile acestuia.
(6) In cazul in care persoanele care au urmat o forma de perfectionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate sa restituie institutiei sau autoritatii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si drepturile salariale primite in perioada perfectionarii, calculate in conditiile legii, daca acestea au fost suportate de autoritatea sau institutia publica.

Art. 52
Nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat.

Art. 53
Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa comunice anual Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in conditiile legii, planul de perfectionare profesionala a functionarilor publici, precum si fondurile prevazute in bugetul anual propriu pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor publici, organizate la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei publice.

Capitolul VI - Cariera functionarilor publici

Sectiunea 1 - Recrutarea functionarilor publici

Art. 54
Poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania;
b) cunoaste limba romana, scris si vorbit;
c) are varsta de minimum 18 ani impliniti;
d) are capacitate deplina de exercitiu;
e) are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;
f) indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;
g) indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice;
h) nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;
i) nu a fost destituita dintr-o functie publica sau nu i-a incetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani;
j) nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.

Art. 55
Ocuparea functiilor publice vacante si a functiilor publice temporar vacante se poate face numai in conditiile prezentei legi.

Art. 56
Ocuparea functiilor publice se face prin:
a) promovare;
b) transfer;
c) redistribuire;
d) recrutare;
e) alte modalitati prevazute expres de prezenta lege.

Art. 57
(1) Recrutarea in vederea intrarii in corpul functionarilor publici se face prin concurs, in limita functiilor publice vacante rezervate in acest scop prin planul de ocupare a functiilor publice.
(2) Conditiile de participare si procedura de organizare a concursului se stabilesc potrivit legii.
(3) Concursul are la baza principiile competitiei deschise, transparentei, meritelor profesionale si competentei, precum si cel al egalitatii accesului la functiile publice pentru fiecare cetatean care indeplineste conditiile legale.
(4) Anuntul privind concursul se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, si intr-un cotidian de larga circulatie, cu cel putin 30 de zile inainte de data desfasurarii concursului. In mod exceptional, termenul de 30 de zile poate fi redus, in conditiile legii, pentru concursul organizat in vederea ocuparii functiilor publice de executie temporar vacante.
(5) Conditiile minime de vechime in specialitatea studiilor necesare participarii la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de executie se stabilesc astfel:
a) un an in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa I, 8 luni pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa a II-a sau 6 luni pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional asistent din clasa a III-a;
b) 5 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional principal;
c) 9 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de executie de grad profesional superior.
(6) Conditiile minime de vechime in specialitatea studiilor necesare participarii la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de conducere se stabilesc astfel:
a) 2 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de conducere de: sef birou, sef serviciu si secretar al comunei, precum si a functiilor publice specifice asimilate acestora;
b) 5 ani in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice, pentru ocuparea functiilor publice de conducere, altele decat cele prevazute la lit. a).
(7) Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea functiilor publice de conducere, candidatii trebuie sa fi absolvit studii de masterat sau postuniversitare in domeniul administratiei publice, management ori in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice.

Art. 58
(1) Concursul de recrutare pentru functiile publice vacante din cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, autoritatilor administrative autonome, precum si pentru serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale este organizat, in conditiile legii, astfel:
a) de comisia prevazuta la art. 18 alin. (1), pentru inaltii functionari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigura de Agentia Nationala a Functionarilor Publici;
b) de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, pentru ocuparea functiilor publice de conducere generale si specifice, cu exceptia functiilor publice de secretar al comunei, sef serviciu si sef birou;
c) de autoritatile si institutiile publice in a caror stat de functii se afla functia publica vacanta, pentru functiile publice de conducere de secretar al comunei, sef serviciu si sef birou si pentru toate functiile publice de executie.
(2) In vederea verificarii si validarii conditiilor legale de organizare si desfasurare a concursurilor pentru ocuparea functiilor publice vacante de catre autoritatiie si institutiile publice organizatoare, Agentia Nationala a Functionarilor Publici desemneaza un responsabil de procedura, functionar public, reprezentant al acesteia in comisia de concurs."

Art. 59
Concursul pentru admiterea la programele organizate in conditiile legii pentru obtinerea statutului de manager public se organizeaza si se gestioneaza de institutiile abilitate potrivit legii sa organizeze astfel de programe, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Sectiunea 2 - Perioada de stagiu

Art. 60
(1) Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice, formarea practica a functionarilor publici debutanti, precum si cunoasterea de catre acestia a specificului administratiei publice si a exigentelor acesteia.
(2) Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru functionarii publici de executie din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a si 6 luni pentru cei din clasa a III-a.

Art. 61
(1) La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluarii realizate, functionarul public debutant va fi:
a) numit functionar public de executie definitiv in clasa corespunzatoare studiilor absolvite, in functiile publice prevazute la art. 14, in gradul profesional asistent;
b) eliberat din functia publica, in cazul in care a obtinut la evaluarea activitatii calificativul „necorespunzator“.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. b) perioada de stagiu nu constituie vechime necesara pentru ocuparea unei functii publice.

Sectiunea 3 - Numirea functionarilor publici

Art. 62
(1) Numirea in functiile publice din categoria inaltilor functionari publici se face in conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. (1).
(2) Numirea in functiile publice de conducere pentru care se organizeaza concurs in conditiile art. 58 alin. (1) lit. b) se face prin actul administrativ emis de conducatorii autoritatilor sau institutiilor publice din administratia publica centrala si locala, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
(3) Numirea in functiile publice pentru care se organizeaza concurs in conditiile art. 58 alin. (1) lit. c) se face prin actul administrativ emis de conducatorii autoritatilor si institutiilor publice din administratia pubiica centrala si locala."
(4) Actul administrativ de numire are forma scrisa si trebuie sa contina temeiul legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei publice, data de la care urmeaza sa exercite functia publica, drepturile salariale, precum si locul de desfasurare a activitatii.
(5) Fisa postului aferenta functiei publice se anexeaza la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se inmaneaza functionarului public.
(6) La intrarea in corpul functionarilor publici, functionarul public depune juramantul de credinta in termen de 3 zile de la emiterea actului de numire in functia publica definitiva. Juramantul are urmatoarea formula: ”Jur sa respect Constitutia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara partinire legile tarii, sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia publica in care am fost numit, sa pastrez secretul profesional si sa respect normele de conduita profesionala si civica. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.“ Formula religioasa de incheiere va respecta libertatea convingerilor religioase.
(7) Depunerea juramantului prevazut la alin. (6) se consemneaza in scris. Refuzul depunerii juramantului se consemneaza in scris si atrage revocarea actului administrativ de numire in functia publica. Obligatia de organizare a depunerii juramantului apartine persoanei care are competenta legala de numire.

Sectiunea 4 - Promovarea functionarilor publici si evaluarea performantelor profesionale

Art. 63
In cariera, functionarul public poate promova in functia publica si poate avansa in treptele de salarizare, in conditiile legii. Promovarea in clasa, promovarea in grade profesionale si avansarea in trepte de salarizare nu sunt conditionate de existenta unui post vacant.

Art. 64
(1) Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice superioare.
(2) Promovarea in gradul profesional imediat superior celui detinut de functionarul public se face prin concurs sau examen, organizat anual, prin transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a promovarii concursului sau examenului. Fisa postului functionarului public care a promovat in functia publica se completeaza cu noi atributii si responsabilitati.

Art. 65
(1) Examenul de promovare in gradul profesional se organizeaza de autoritatea sau institutia publica, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in limita functiilor publice rezervate promovarii, cu incadrarea in fondurile bugetare alocate.
(2) Pentru a participa la examenul de promovare in gradul profesional imediat superior celui detinut, functionarul public trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa aiba cel putin 4 ani vechime in gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;
b) sa aiba cel putin 2 ani vechime in treapta de salarizare din care avanseaza;
c) sa fi obtinut cel putin calificativul „bine“ la evaluarea performantelor individuale in ultimii 2 ani;
d) sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in conditiile prezentei legi.
(3) Functionarii publici care nu indeplinesc conditiile de vechime prevazute pentru promovarea in gradul profesional imediat superior celui detinut pot participa la concursul organizat, in conditiile legii, in vederea promovarii rapide in functia publica.

Art. 66
Pentru a participa la concursul de promovare intr-o functie publica de conducere, functionarii publici trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa fie absolventi de masterat sau de studii postuniversitare in domeniul administratiei publice, management sau in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;
b) sa fie numiti intr-o functie publica din clasa I;
c) sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului;
d) sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 57 alin. (6);
e) sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in conditiile prezentei legi.

Art. 67
Avansarea in trepte de salarizare se face in conditiile legii privind sistemul unitar de salarizare a functionarilor publici.

Art. 68
(1) In urma dobandirii unei diplome de studii de nivel superior in specialitatea in care isi desfasoara activitatea, functionarii publici de executie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei functii publice intr-o clasa superioara celei in care sunt incadrati, in conditiile legii.
(2) Promovarea in conditiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a promovarii examenului.

Art. 69
(1) Evaluarea performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici se face anual.
(2) In urma evaluarii performantelor profesionale individuale, functionarului public i se acorda unul dintre urmatoarele calificative: „foarte bine“, „bine“, „satisfacator“, „nesatisfacator“.
(3) Calificativele obtinute la evaluarea profesionala sunt avute in vedere la:
a) avansarea in treptele de salarizare;
b) promovarea intr-o functie publica superioara;
c) eliberarea din functia publica.
(4) In cadrul procesului de evaluare a performantelor profesionale ale functionarilor publici se stabilesc cerintele de formare profesionala a functionarilor publici.
(5) Metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, dupa consultarea organizatiilor sindicale ale functionarilor publici, reprezentative la nivel national.

Sectiunea 5 - Sistemul de promovare rapida in functia publica

Art. 70
(1) Pot beneficia de sistemul de promovare rapida in functia publica:
a) persoanele care au absolvit programe organizate, in conditiile legii, pentru obtinerea statutului de manager public;
b) functionarii publici care au promovat concursul prevazut la art. 65 alin. (3).
(2) Pot participa la concursul prevazut la alin. (1) lit. b) functionarii publici care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) au cel putin 1 an vechime in gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;
b) au obtinut calificativul „foarte bine“ la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in conditiile prezentei legi;
d) au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala in ultimul an.
(3) Concursul pentru promovarea rapida prevazut la art. 65 alin. (3) se organizeaza anual, de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, in limita numarului de functii publice rezervate promovarii rapide.

Art. 71
(1) Perioada in care o persoana a urmat programe organizate, in conditiile legii, pentru obtinerea statutului de manager public este asimilata perioadei de stagiu.
(2) In cazul nepromovarii programelor prevazute la alin. (1), perioada de stagiu nu constituie vechime in specialitatea studiilor necesare ocuparii functiilor publice si nici vechime in functia publica.

Capitolul VII - Acorduri colective. Comisii paritare

Art. 72
(1) Autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau cu reprezentantii functionarilor publici, care sa cuprinda numai masuri referitoare la:
a) constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca;
b) sanatatea si securitatea in munca;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfectionarea profesionala;
e) alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
(2) In cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat, acordul se incheie cu reprezentantii functionarilor publici din respectiva autoritate sau institutie publica, desemnati in conditiile legii.
(3) Autoritatea sau institutia publica va furniza sindicatelor reprezentative sau reprezentantilor functionarilor publici informatiile necesare pentru incheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, in conditiile legii.

Art. 73
(1) In cadrul autoritatilor si institutiilor publice se constituie comisii paritare.
(2) In alcatuirea comisiei paritare intra un numar egal de reprezentanti desemnati de conducatorul autoritatii sau institutiei publice si de sindicatul reprezentativ al functionarilor publici. In cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat, reprezentantii lor vor fi desemnati prin votul majoritatii functionarilor publici din respectiva autoritate sau institutie publica.
(3) Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor paritare, precum si componenta, atributiile si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 74
(1) Comisiile paritare sunt consultate in urmatoarele situatii:
a) la stabilirea masurilor de imbunatatire a activitatii autoritatilor si institutiilor publice pentru care sunt constituite;
b) la stabilirea oricaror masuri privind pregatirea profesionala a functionarilor publici, daca costurile acestora sunt suportate din fonduri bugetare;
c) la stabilirea programului de lucru de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice;
d) alte situatii prevazute de lege.
(2) In exercitarea atributiilor, comisiile paritare emit avize consultative.
(3) Comisiile paritare urmaresc permanent realizarea acordurilor stabilite intre sindicatele reprezentative sau reprezentantii functionarilor publici cu autoritatile sau institutiile publice.
(4) Comisia paritara intocmeste rapoarte trimestriale cu privire la respectarea prevederilor acordurilor incheiate in conditiile legii, pe care le comunica conducerii autoritatii sau institutiei publice, precum si conducerii sindicatelor reprezentative ale functionarilor publici.

Capitolul VIII - Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor publici

Art. 75
Incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Art. 76
(1) Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim se poate adresa instantei judecatoresti, in conditiile legii, impotriva autoritatii sau institutiei publice care a emis actul sau care a refuzat sa rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.
(2) In cazul in care actiunea se admite si se constata vinovatia functionarului public, persoana respectiva va fi obligata la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau institutia publica.
(3) Raspunderea juridica a functionarului public nu se poate angaja daca acesta a respectat prevederile legale si procedurile administrative aplicabile autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.

Art. 77
(1) Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.
(2) Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:
a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;
c) absente nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;
e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter;
g) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
h) desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;
i) refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;
j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;
k) alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.
(3) Sanctiunile disciplinare sunt:
a) mustrare scrisa;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioada de pana la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an;
e) destituirea din functia publica.
(4) La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public, precum si de existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate in conditiile prezentei legi.
(5) Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii abaterii disciplinare.
(6) In cazul in care fapta functionarului public a fost sesizata ca abatere disciplinara si ca infractiune, procedura angajarii raspunderii disciplinare se suspenda pana la dispunerea neinceperii urmaririi penale, scoaterii de sub urmarire penala ori incetarii urmaririi penale sau pana la data la care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal.
(7) Pe perioada cercetarii administrative, in situatia in care functionarul public care a savarsit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea administrativa, conducatorul autoritatii sau institutiei publice are obligatia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenta cercetarea sau, dupa caz, de a dispune mutarea temporara a functionarului public in cadrul altui compartiment sau altei structuri a autoritatii ori institutiei publice.

Art. 78
(1) Sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de catre persoana care are competenta legala de numire in functia publica.
(2) Sanctiunile disciplinare prevazute la art. 77 alin. (3) lit. b)–e) se aplica de persoana care are competenta legala de numire in functia publica, la propunerea comisiei de disciplina.
(3) Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza intr-un proces-verbal.

Art. 79
(1) Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice se constituie comisii de disciplina.
(2) Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizatiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, in cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat.
(3) Comisia de disciplina poate desemna unul sau mai multi membri si, dupa caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice sa cerceteze faptele sesizate si sa prezinte rezultatele activitatii de cercetare.
(4) Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din 5 inalti functionari publici, numiti prin decizia primului-ministru, la propunerea ministrului internelor si reformei administrative.
(5) Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina, precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 80
Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

Art. 81
(1) Pentru evidentierea situatiei disciplinare a functionarului public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici va elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administreaza.
(2) Cazierul administrativ este un act care cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate functionarului public si care nu au fost radiate in conditiile legii.
(3) Cazierul administrativ este necesar in urmatoarele cazuri:
a) desemnarea unui functionar public ca membru in comisia de concurs pentru recrutarea functionarilor publici;
b) desemnarea unui functionar public in calitate de presedinte si membru in comisia de disciplina;
c) desemnarea unui functionar public ca membru in comisia paritara;
d) ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici sau categoriei functionarilor publici de conducere;
e) in orice alte situatii prevazute de lege.
(4) Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a) functionarului public interesat;
b) conducatorului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
c) presedintelui comisiei de disciplina;
d) altor persoane prevazute de lege.

Art. 82
(1) Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, dupa cum urmeaza:
a) in termen de 6 luni de la aplicare, sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 77 alin. (3) lit. a);
b) in termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile disciplinare prevazute la art. 77 alin. (3) lit. b)–d);
c) in termen de 7 ani de la aplicare, sanctiunea prevazuta la art. 77 alin. (3) lit. e).
(2) Radierea sanctiunilor disciplinare prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se constata prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

Art. 83
(1) Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.
(2) Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii functionarul public se poate adresa cu plangere la judecatoria in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat.

Art. 84
Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;
b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Art. 85
(1) Repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar in situatia prevazuta la lit. c) a aceluiasi articol, pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.
(2) Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.
(3) Dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Art. 86
(1) Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.
(2) In cazul in care functionarul public este trimis in judecata pentru savarsirea unei infractiuni de natura celor prevazute la art. 54 lit. h), persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine.
(3) Daca instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din functia publica inceteaza, iar functionarul public respectiv isi va relua activitatea in functia publica detinuta anterior si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
(4) In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii penale, iar fapta functionarului public poate fi considerata abatere disciplinara, va fi sesizata comisia de disciplina competenta.
(5) De la momentul inceperii urmaririi penale, in situatia in care functionarul public poate influenta cercetarea, persoana care are competenta numirii in functia publica are obligatia sa dispuna mutarea temporara a functionarului public in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii ori institutiei publice.

Capitolul IX - Modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu

Sectiunea 1 - Modificarea raportului de serviciu

Art. 87
(1) Mobilitatea in cadrul corpului functionarilor publici se realizeaza prin modificarea raporturilor de serviciu, astfel:
a) pentru eficientizarea activitatii autoritatilor si institutiilor publice;
b) in interes public;
c) in interesul functionarului public, pentru dezvoltarea carierei in functia publica.
(2) Modificarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici de executie si functionarilor publici de conducere are loc prin:
a) delegare;
b) detasare;
c) transfer;
d) mutarea in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica a autoritatii sau institutiei publice;
e) exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere.
(3) Daca mobilitatea functionarilor publici de executie si a functionarilor publici de conducere se dispune in interes public, in conditiile legii, functionarii publici nu pot refuza aplicarea masurilor prevazute la alin. (2) lit. b) si d), cu exceptia cazurilor prevazute la art. 89 alin. (3), sub sanctiunea eliberarii din functia publica. In aceste cazuri, modificarea raportului de serviciu se dispune de catre persoana care are competenta de numire in functia publica, cu avizul sau la solicitarea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 88
(1) Delegarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care este incadrat functionarul public, pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice intr-un an.
(2) Functionarul public poate refuza delegarea daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) graviditate;
b) isi creste singur copilul minor;
c) starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata delegarea.
(3) Delegarea pe o perioada mai mare de 60 de zile calendaristice in cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al functionarului public.
(4) Pe timpul delegarii functionarul public isi pastreaza functia publica si salariul, iar autoritatea sau institutia publica care il deleaga este obligata sa suporte costul integral al transportului, cazarii si al indemnizatiei de delegare.

Art. 89
(1) Detasarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa isi desfasoare activitatea functionarul public, pentru o perioada de cel mult 6 luni. In cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat mai mult de 6 luni numai cu acordul sau scris.
(2) Detasarea se poate dispune daca pregatirea profesionala a functionarului public corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice, cu respectarea categoriei, clasei si gradului profesional al functionarului public. Detasarea se poate dispune si pe o functie publica de conducere, cu aplicarea dispozitiilor art. 92 alin. (2), daca functionarul public indeplineste conditiile de studii si vechime in specialitatea studiilor si daca nu exista in cadrul autoritatii sau institutiei publice functionari publici care sa exercite cu caracter temporar functia publica. Functionarul public poate fi detasat pe o functie publica inferioara, numai cu acordul sau scris.
(3) Functionarul public poate refuza detasarea daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) graviditate;
b) isi creste singur copilul minor;
c) starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata detasarea;
d) detasarea se face intr-o localitate in care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare;
e) este singurul intretinator de familie;
f) motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detasarii.
(4) Pe perioada detasarii functionarul public isi pastreaza functia publica si salariul. Daca salariul corespunzator functiei publice pe care este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detasarii in alta localitate autoritatea sau institutia publica beneficiara este obligata sa-i suporte costul integral al transportului, dus si intors, cel putin o data pe luna, al cazarii si al indemnizatiei de detasare.

Art. 90
(1) Transferul poate avea loc dupa cum urmeaza:
a) in interesul serviciului;
b) la cererea functionarului public.
(2) Transferul se poate face intr-o functie publica pentru care sunt indeplinite conditiile specifice prevazute in fisa postului.
(3) Transferul in interesul servicului se poate face numai cu acordul scris al functionarului public transferat. In cazul transferului in interesul serviciului in alta localitate, functionarul public transferat are dreptul la o indemnizatie egala cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioara celei in care se transfera, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport si la un concediu platit de 5 zile. Plata acestor drepturi se suporta de autoritatea sau institutia publica la care se face transferul, in termen de cel mult 15 zile de la data aprobarii transferului.
(4) Transferul in interesul serviciului se face intr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional cu functia publica detinuta de functionarul public sau intr-o functie publica de nivel inferior.
(5) Transferul la cerere se face intr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional sau intr-o functie publica de nivel inferior, in urma aprobarii cererii de transfer a functionarului public de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul. In acest caz, transferul poate avea loc numai intre autoritati sau institutii publice din administratia publica centrala, intre autoritati administrative autonome ori, dupa caz, intre autoritati sau institutii publice din administratia publica locala.
(6) In cazul functionarilor publici de conducere transferul se poate realiza pe functii publice de conducere ale caror atributii sunt similare cu atributiile functiei publice de pe care se efectueaza transferul, cu respectarea prevederilor alin. (2), (4) si (5).
(7) Autoritatile sau institutiile publice au obligatia de a asigura publicitatea functiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la cerere. In situatia in care doi sau mai multi functionari publici solicita ocuparea unei functii publice vacante prin transfer la cerere, selectia se face pe baza de interviu.

Art. 91
(1) Mutarea in cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice poate fi definitiva sau temporara.
(2) Mutarea definitiva in cadrul altui compartiment poate avea loc in urmatoarele situatii:
a) cand se dispune de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea functionarul public, pe o functie publica vacanta de aceeasi categorie, clasa si grad profesional sau cu repartizarea postului corespunzator functiei publice detinute, cu respectarea pregatirii profesionale a functionarului public si a salariului acestuia. In acest caz este necesar acordul scris al functionarului public;
b) la solicitarea justificata a functionarului public, cu aprobarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice, pe o functie publica de aceeasi categorie, clasa si grad profesional, cu respectarea pregatirii profesionale a functionarului public;
c) in alte situatii prevazute de dispozitiile legale.
(3) Mutarea temporara in cadrul altui compartiment se dispune motivat, in interesul autoritatii sau institutiei publice, de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, pe o perioada de maximum 6 luni intr-un an, cu respectarea pregatirii profesionale si a salariului pe care il are functionarul public.
(4) Mutarea temporara sau definitiva in cadrul altui compartiment poate fi solicitata de functionarul public in cazul in care starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, nu ii mai permite desfasurarea activitatii in acel compartiment. Mutarea se poate face pe o functie publica corespunzatoare, daca functionarul public in cauza este apt profesional sa indeplineasca noile atributii care ii revin.
(5) Daca mutarea se dispune in alta localitate, functionarul public beneficiaza de drepturile prevazute la art. 90 alin. (3).
(6) Functionarul public poate refuza mutarea in cadrul altei structuri a autoritatii sau institutiei publice in alta localitate, daca se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 89 alin. (3).

Art. 92
(1) Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere se realizeaza prin promovarea temporara a unui functionar public care indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea acestei functii publice si care nu are in cazierul administrativ sanctiuni disciplinare neradiate in conditiile prezentei legi.
(2) Daca functia publica este vacanta, masura prevazuta la alin. (1) se dispune de catre persoana care are competenta numirii in functia publica, pe o perioada de maximum 6 luni intr-un an calendaristic, astfel:
a) cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru functiile din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala;
b) cu obligatia instiintarii inainte cu cel putin 10 zile a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pentru functiile publice din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica locala. In situatia in care Agentia Nationala a Functionarilor Publici constata ca nu sunt indeplinite conditiile legale privind exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere, dispune neefectuarea masurii sau, dupa caz, incetarea acesteia.
(3) In mod exceptional, perioada prevazuta la alin. (2) poate fi prelungita cu maximum 3 luni, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, daca autoritatea sau institutia publica a organizat concurs de recrutare sau promovare si functia publica nu a fost ocupata, in conditiile legii.
(4) Daca functia publica este temporar vacanta, masura prevazuta la alin. (1) se dispune de catre persoana care are competenta numirii in functia publica, pana la data incetarii suspendarii din functia publica, a detasarii titularului functiei publice sau, dupa caz, a radierii din cazierul administrativ al titularului functiei publice a sanctiunii disciplinare prevazute la art. 77 alin. (3) lit. d).
(5) Daca salariul corespunzator functiei publice pe care o exercita cu caracter temporar este mai mare, functionarul public are dreptul la acest salariu.

Art. 93
(1) Inaltii functionari publici sunt supusi mobilitatii in functie si prezinta disponibilitate la numirile in functiile publice prevazute la art. 12, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (3).
(2) Refuzul neintemeiat al numirilor prevazute la alin. (1) atrage eliberarea din functia publica.
(3) Autoritatile si institutiile publice au obligatia de a asigura decontarea cheltuielilor ocazionate de mobilitate, precum si locuinte de serviciu, in conditiile legii.

Sectiunea 2 - Suspendarea raportului de serviciu

Art. 94
(1) Raportul de serviciu se suspenda de drept atunci cand functionarul public se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) este numit sau ales intr-o functie de demnitate publica, pentru perioada respectiva, cu exceptiile prevazute la art. 34;
b) este incadrat la cabinetul unui demnitar;
c) este desemnat de catre autoritatea sau institutia publica sa desfasoare activitati in cadrul unor misiuni diplomatice ale Romaniei ori in cadrul unor organisme sau institutii internationale, pentru perioada respectiva;
d) desfasoara activitate sindicala pentru care este prevazuta suspendarea in conditiile legii;
e) efectueaza stagiul militar4), serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat;
f) este arestat preventiv;
g) efectueaza tratament medical in strainatate, daca functionarul public nu se afla in concediu medical pentru incapacitate temporara de munca, precum si pentru insotirea sotului sau, dupa caz, a sotiei ori a unei rude pana la gradul I inclusiv, in conditiile legii;
h) se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca, pe o perioada mai mare de o luna, in conditiile legii;
i) carantina, in conditiile legii;
j) concediu de maternitate, in conditiile legii;
k) este disparut, iar disparitia a fost constatata prin hotarare judecatoreasca irevocabila;
l) forta majora;
m) in cazul in care s-a dispus trimiterea in judecata pentru savarsirea unei infractiuni de natura celor prevazute la art. 54 lit. h);
n) pe perioada cercetarii administrative, in situatia in care functionarul public care a savarsit o abatere disciplinara poate influenta cercetarea administrativa, la propunerea motivata a comisiei de disciplina;
o) in alte cazuri expres prevazute de lege.
(2) In termen de 15 zile calendaristice inainte de data incetarii motivului de suspendare de drept, dar nu mai tarziu de data luarii la cunostinta de motivul incetarii suspendarii de drept, functionarul public este obligat sa informeze in scris persoana care are competenta legala de numire in functia publica despre acest fapt. Neinformarea persoanei care are competenta legala de numire in functia publica atrage incetarea de drept a raportului de serviciu al functionarului public, cu exceptia cazurilor prevazute la alin. (1) lit. f), h), i), k) si l).
(3) Persoana care are competenta legala de numire in functia publica are obligatia sa asigure, in termen de 5 zile de la expirarea termenului prevazut la alin. (2), conditiile necesare reluarii activitatii de catre functionarul public.

Art. 95
(1) Raportul de serviciu se suspenda la initiativa functionarului public in urmatoarele situatii:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani, in conditiile legii;
b) concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap pentru afectiunile intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
c) desfasurarea unei activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale, in alte situatii decat cele prevazute la art. 94 alin. (1) lit. c);
d) pentru participare la campania electorala;
e) pentru participarea la greva, in conditiile legii.
(2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivata a functionarului public, pentru un interes personal legitim, in alte cazuri decat cele prevazute la alin. (1) si la art. 94 alin. (1), pe o perioada cuprinsa intre o luna si 3 ani.
(3) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face in scris, cu cel putin 15 zile calendaristice inainte de data cand se solicita suspendarea, cu exceptia situatiei prevazute la alin. (1) lit. e), cand cererea de suspendare se face cu 48 de ore inainte de declansarea grevei.
(4) Suspendarea raportului de serviciu se constata in cazurile prevazute la alin. (1) si la art. 94 alin. (1), precum si in alte cazuri reglementate prin legi speciale, respectiv se aproba in cazul prevazut la alin. (2), prin act administrativ al persoanei care are competenta numirii in functia publica.
(5) Dispozitiile art. 94 alin. (2) se aplica in mod corespunzator si pentru cazurile prevazute la alin. (1) si (2).

Art. 96
(1) Reluarea activitatii se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica.
(2) Actul administrativ prin care se constata, respectiv se aproba suspendarea raportului de serviciu, precum si cel prin care se dispune reluarea activitatii de catre functionarul public se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii.
(3) Pe perioada suspendarii raportului de serviciu autoritatile si institutiile publice au obligatia sa rezerve postul aferent functiei publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioada determinata, in conditiile legii. Pe perioada suspendarii, raporturile de serviciu ale functionarilor publici nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa sau cu acordul functionarului public in cauza.
(4) Perioada suspendarii raporturilor de serviciu in conditiile art. 94 alin. (1) lit. c) si art. 95 alin. (1) lit. c) se considera vechime in functia publica.

Sectiunea 3 - Incetarea raportului de serviciu

Art. 97
Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica si are loc in urmatoarele conditii:
a) de drept;
b) prin acordul partilor, consemnat in scris;
c) prin eliberare din functia publica;
d) prin destituire din functia publica;
e) prin demisie.

Art. 98
(1) Raportul de serviciu inceteaza de drept:
a) la data decesului functionarului public;
b) la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii functionarului public;
c) daca functionarul public nu mai indeplineste una dintre conditiile prevazute la art. 54 lit. a), d) si f);
d) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, dupa caz, la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta, pensionare anticipata, pensionare anticipata partiala ori invaliditate a functionarului public, potrivit legii;
e) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrativ de numire in functia publica, de la data la care nulitatea a fost constatata prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;
f) cand functionarul public a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o fapta prevazuta la art. 54 lit. h) sau prin care s-a dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate, la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii de condamnare;
g) ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau functiei, ca masura de siguranta ori ca pedeapsa complementara, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia;
h) la data expirarii termenului in care a fost ocupata pe perioada determinata functia publica.
(2) Constatarea cazului de incetare de drept a raportului de serviciu se face, in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica. Actul administrativ prin care s-a constatat incetarea de drept a raporturilor de serviciu se comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile lucratoare de la emiterea lui.

Art. 99
(1) Persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ, care se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere, in urmatoarele cazuri:
a) autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate, iar functionarul public nu este de acord sa o urmeze;
b) autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii activitatii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public;
c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia publica ocupata de catre functionarul public a unui functionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea;
d) pentru incompetenta profesionala, in cazul obtinerii calificativului „nesatisfacator“ la evaluarea performantelor profesionale individuale;
e) functionarul public nu mai indeplineste conditia prevazuta la art. 54 lit. g);
f) starea sanatatii fizice sau/si psihice a functionarului public, constatata prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, nu ii mai permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare functiei publice detinute;
g) ca urmare a refuzului neintemeiat al inaltului functionar public de acceptare a numirii in conditiile art. 93.
(2) Situatiile prevazute la alin. (1) lit. a)–c) si e)–g) reprezinta motive neimputabile functionarilor publici.
(3) In cazul eliberarii din functia publica, autoritatea sau institutia publica este obligata sa acorde functionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.
(4) In perioada de preaviz, persoana care are competenta legala de numire in functia publica poate acorda celui in cauza reducerea programului de lucru, pana la 4 ore zilnic, fara afectarea drepturilor salariale cuvenite.
(5) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. b), c), si e), in perioada de preaviz, daca in cadrul autoritatii sau institutiei publice exista functii publice vacante corespunzatoare, aceasta are obligatia de a le pune la dispozitie functionarilor publici.
(6) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a)–c) si e), daca nu exista functii publice vacante corespunzatoare in cadrul autoritatii sau institutiei publice, autoritatea ori institutia publica are obligatia de a solicita Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in perioada de preaviz, lista functiilor publice vacante. In cazul in care exista o functie publica vacanta corespunzatoare, identificata in perioada de preaviz, functionarul public va fi transferat in interesul serviciului sau la cerere.
(7) Functionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei functii publice vacante la nivel inferior.

Art. 100
(1) In caz de reorganizare a autoritatii sau institutiei publice, functionarii publici vor fi numiti in noile functii publice sau, dupa caz, in noile compartimente in urmatoarele cazuri:
a) se modifica atributiile aferente unei functii publice mai putin de 50%;
b) sunt reduse atributiile unui compartiment;
c) este schimbata denumirea fara modificarea in proportie de peste 50% a atributiilor aferente functiei publice;
d) este schimbata structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea urmatoarelor criterii:
a) categoria, clasa si, dupa caz, gradul profesional ale functionarului public;
b) indeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru functia publica;
c) pregatirea profesionala;
d) sa fi desfasurat activitati similare.
(3) In cazul in care exista mai multi functionari publici, se organizeaza examen de catre autoritatea sau institutia publica.
(4) Reducerea unui post este justificata daca atributiile aferente acestuia se modifica in proportie de peste 50% sau daca sunt modificate conditiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
(5) In cazul reorganizarii activitatii prin reducerea posturilor, autoritatea sau institutia publica nu poate infiinta posturi similare celor desfiintate pentru o perioada de un an de la data reorganizarii.

Art. 101
(1) Destituirea din functia publica se dispune, in conditiile art. 78, prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publica, ca sanctiune disciplinara aplicata pentru motive imputabile functionarului public, in urmatoarele cazuri:
a) pentru savarsirea repetata a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave;
b) daca s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar functionarul public nu actioneaza pentru incetarea acestuia intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
(2) Actul administrativ prevazut la alin. (1) se comunica functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la date emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie sa se faca anterior datei destituirii din functia publica.

Art. 102
Functionarul public poate sa comunice incetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificata in scris persoanei care are competenta legala de numire in functia publica. Demisia nu trebuie motivata si produce efecte dupa 30 de zile calendaristice de la inregistrare.

Art. 103
(1) La modificarea, la suspendarea si la incetarea raportului de serviciu functionarul public are indatorirea sa predea lucrarile si bunurile care i-au fost incredintate in vederea exercitarii atributiilor de serviciu.
(2) La incetarea raportului de serviciu functionarul public isi pastreaza drepturile dobandite in cadrul carierei, cu exceptia cazului in care raportul de serviciu a incetat din motive imputabile acestuia.
(3) Functionarii publici beneficiaza de drepturi din bugetul asigurarilor pentru somaj, in cazul in care raporturile de serviciu le-au incetat in conditiile prevazute la:
a) art. 98 alin. (1) lit. c), cu exceptia cazului in care functionarul public nu mai indeplineste conditia prevazuta la art. 54 lit. a);
b) art. 98 alin. (1) lit. e) si h);
c) art. 99 alin. (1).

Art. 104
(1) Redistribuirea functionarilor publici se face de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici, astfel:
a) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice din aceeasi localitate sau dintr-o localitate aflata la o distanta de pana la 50 km de localitatea de domiciliu;
b) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice din alt judet sau aflate la o distanta mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu, la cererea functionarului public.
(2) Redistribuirea functionarilor publici se face intr-o functie publica de aceeasi categorie, clasa si acelasi grad profesional cu functia publica detinuta de functionarul public.
(3) Redistribuirea se poate face si intr-o functie publica inferioara vacanta, cu acordul scris al functionarului public.
(4) Redistribuirea intr-o functie publica de conducere se face cu respectarea alin. (2) sau, dupa caz, a alin. (3) numai daca functionarul public a indeplinit atributii similare cu atributiile functiei publice de pe care se efectueaza redistribuirea.
(5) Agentia Nationala a Functionarilor Publici va asigura redistribuirea pe functii publice temporar vacante, ca urmare a suspendarii titularului pe o perioada de cel putin o luna, a functionarilor publici din corpul de rezerva care indeplinesc conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice respective. In cazul in care exista mai multi functionari publici care indeplinesc conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice respective, Agentia Nationala a Functionarilor Publici organizeaza, in colaborare cu autoritatea sau institutia publica in cadrul careia se afla functia publica vacanta, o testare profesionala pentru selectarea functionarului public care urmeaza sa fie redistribuit.
(6) Redistribuirea functionarilor publici din corpul de rezerva se dispune prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
(7) Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice au obligatia de a numi functionarii publici redistribuiti cu caracter permanent sau temporar.
(8) In cazul in care conducatorii autoritatilor si institutiilor publice refuza incadrarea functionarilor publici in conditiile alin. (7), functionarul public se poate adresa instantei de contencios administrativ competente.

Art. 105
(1) Corpul de rezerva este format din functionarii publici care au fost eliberati din functia publica in conditiile art. 99 alin. (1) lit. a)–c), e) si g) si este gestionat de Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
(2) Functionarii publici parasesc corpul de rezerva si pierd calitatea de functionar public in urmatoarele situatii:
a) dupa implinirea termenului de 2 ani de la data trecerii in corpul de rezerva;
b) in cazul in care Agentia Nationala a Functionarilor Publici il redistribuie intr-o functie publica vacanta corespunzatoare studiilor absolvite si pregatirii profesionale, iar functionarul public o refuza;
c) angajarea in baza unui contract de munca pe o perioada mai mare de 12 luni;
d) la cererea functionarului public.

Art. 106
(1) In cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.
(2) La solicitarea functionarului public, instanta care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia in functia publica detinuta.

Capitolul X - Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 107
Functiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate si institutie publica, in parte, de conducatorul acesteia ori prin hotarare a consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local, pe baza activitatilor prevazute la art. 2 alin. (1) si (3) si cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 108
In unitatile administrativ-teritoriale in care persoanele apartinand unei minoritati nationale detin o pondere de peste 20% unii functionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetatenii vor cunoaste si limba minoritatii nationale respective.

Art. 109
Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante.

Art. 110
Autoritatile si institutiile publice prevazute la art. 5 alin. (1) au obligatia de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentei legi, cu consultarea si avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Art. 111
(1) Autoritatile si institutiile publice care au prevazute in statele de functii posturi de natura contractuala, care presupun exercitarea unor atributii dintre cele prevazute la art. 2 alin. (3), au obligatia de a stabili functii publice in conditiile art. 107.
(2) Functiile publice vacante, functiile publice de conducere, precum si functiile publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici, stabilite potrivit alin. (1), se ocupa in conditiile prezentei legi.
(3) Persoanele incadrate cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata in posturi de natura contractuala care au fost stabilite si avizate ca functii publice vor fi numite in functii publice de executie daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 54 si conditiile de vechime in specialitatea studiilor corespunzatoare clasei si gradului profesional ale functiei publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupa functii publice in conditiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizarii functiilor publice in care au fost numite.

Art. 112
(1) Numarul total al functiilor publice de conducere din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice, cu exceptia functiilor publice de secretar al unitatii administrativ-teritoriale si de sef al oficiului prefectural, este de maximum 12% din numarul total al functiilor publice.
(2) abrogat, OUG nr. 229/2008
(3) abrogat, OUG nr. 229/2008

Art. 113
Programele organizate pentru obtinerea statutului de manager public potrivit art. 70 alin. (1) lit. a) sunt programele prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al functionarului public denumit manager public, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 452/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de Legea nr. 157/2004 privind instituirea bursei speciale „Guvernul Romaniei“ pentru formarea managerilor din sectorul public, cu modificarile ulterioare.

Art. 114
Dispozitiile prezentei legi se aplica in mod corespunzator si autoritatilor administrative autonome.

Art. 115
Prin exceptie de la prevederile art. 18 alin. (1), comisia de recrutare se constituie in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, astfel:
a) un membru numit pe o perioada de un an si jumatate;
b) un membru numit pe o perioada de 3 ani;
c) un membru numit pe o perioada de 4 ani si jumatate;
d) un membru numit pe o perioada de 6 ani;
e) un membru numit pe o perioada de 7 ani si jumatate;
f) un membru numit pe o perioada de 9 ani;
g) un membru numit pe o perioada de 10 ani si jumatate.

Art. 116
Cauzele avand ca obiect litigii de munca in care una dintre parti are calitatea de functionar public, aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii in vigoare a prezentului statut, vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei.

Art. 117
Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.

Art. 118
La data intrarii in vigoare a prezentei legi, orice dispozitii contrare se abroga.

ANEXA - Lista cuprinzand functiile publice

I. Functii publice generale

A. Functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici
1. abrogat, OUG nr. 3/2009
2. abrogat, OUG nr. 3/2009
3. secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
4. secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
5. prefect;
6. subprefect;
7. inspector guvernamental.

B. Functii publice de conducere
1. director general din cadrul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
2. director general adjunct din cadrul autoritatilor administrative autonome, din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
3. secretar al judetului si al municipiului Bucuresti;
4. director din cadrul autoritatilor administrative autonome, din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si director executiv in cadrul institutiei prefectului, in cadrul autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora;
5. director adjunct din cadrul autoritatilor administrative autonome, din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, director executiv adjunct din cadrul institutiei prefectului, in cadrul autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora;".
6. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului si comunei;
7. sef serviciu;
8. sef birou.

C. Functii publice de executie
1. consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector;
2. referent de specialitate;
3. referent.

NOTA:
1. Functiile publice generale, altele decat cele prevazute la pct. I, se stabilesc cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
2. Functiile publice prevazute la lit. B pct. 1 si 2 se pot stabili si in cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica locala care au un numar de minimum 150 de posturi.
3. Functiile publice de conducere prevazute la lit. B pct. 7 si 8, precum si functiile publice de executie prevazute la lit. C pot fi functii publice de stat, teritoriale sau locale.

II. Functii publice specifice

A. Functii publice de conducere
1. arhitect-sef.

B. Functii publice de executie
1. inspector de concurenta;
2. inspector vamal;
3. inspector de munca;
4. controlor delegat;
5. expert in tehnologia informatiilor si a telecomunicatiilor;
6. comisar.

C. Alte functii publice specifice
1. manager public.

NOTA:
Functiile publice specifice, altele decat cele prevazute la pct. II, se pot stabili de autoritatile si institutiile publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

NOTA:
Reproducem mai jos art. IV–XIV din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, care nu au fost cuprinse in forma republicata a Legii nr. 188/1999 si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii ale Legii nr. 251/20065):
"
Art. IV
(1) Prin exceptie de la dispozitiile prezentei legi, in cursul anului 2006, pot participa la concursul organizat pentru intrarea in categoria inaltilor functionari publici persoanele care indeplinesc conditiile prevazute la art. 15 alin. (2) lit. a)–c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege.6)
(2) Pana la adoptarea hotararii Guvernului prevazute la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege7), concursul organizat pentru intrarea in categoria inaltilor functionari publici este gestionat de comisia de recrutare a inaltilor functionari publici numita prin Decizia Primului-Ministru nr. 38/2006 privind numirea Comisiei de concurs si a Comisiei de solutionare a contestatiilor pentru recrutarea inaltilor functionari publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006.
(3) Prin exceptie de la dispozitiile prezentei legi, pot ocupa o functie publica din categoria inaltilor functionari publici persoanele care au promovat examenul de atestare, precum si persoanele care au intrat in categoria inaltilor functionari publici in conditiile alin. (1).
(4) Functionarii publici care ocupa o functie publica din categoria inaltilor functionari publici in conditiile alin. (3) si functionarii publici care ocupa o functie publica corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici care la data intrarii in vigoare a prezentei legi nu indeplinesc conditia prevazuta la art. 15 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege8), au obligatia de a indeplini aceasta conditie in termen de 2 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, sub sanctiunea eliberarii din functia publica.
(5) Conditia prevazuta la art. 511 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege9), nu este obligatorie, pentru recrutarea functionarilor publici de conducere, in cazul exercitarii cu caracter temporar a unei functii publice de conducere, precum si pentru functionarii publici care ocupa o functie publica de conducere, pe o perioada de 4 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(6) Functionarii publici prevazuti la alin. (5) sunt obligati sa indeplineasca conditia prevazuta la art. 511 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege9), in termenul prevazut, sub sanctiunea eliberarii din functia publica.


Art. V
(1) Secretarii de comune care, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, nu au studii superioare juridice sau administrative isi pot pastra functia publica, cu obligatia ca in termen de 3 ani sa absolve o forma de invatamant superior de lunga durata in specialitate juridica sau administratie publica, sub sanctiunea eliberarii din functie.
(2) In cazul in care la concursurile organizate pentru ocuparea functiei publice de secretar al comunei nu se prezinta persoane care indeplinesc conditiile de studii prevazute la alin. (1) si/sau conditiile de vechime in specialitatea studiilor juridice ori administrative, pot candida si persoane care nu indeplinesc aceste conditii. In aceasta situatie, ocuparea functiei publice de secretar se face pe perioada determinata, cu obligatia organizarii anuale a concursului pentru ocuparea acesteia.


Art. VI
Conditia prevazuta la art. 511 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege9), se considera indeplinita pentru functionarii publici care au absolvit, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, programe de formare si perfectionare in administratia publica, organizate de Institutul National de Administratie, centrele regionale de formare continua pentru administratia publica locala, precum si de alte institutii specializate, din tara sau din strainatate, cu durata de minimum un an, sau care, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmeaza una dintre formele de invatamant mentionate, cu conditia absolvirii acestor studii in termenul prevazut.


Art. VII
(1) In termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, prin hotarare a Guvernului, se aproba:
a) normele privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici;
b) normele privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina;
c) normele privind organizarea si functionarea comisiilor paritare si incheierea acordurilor colective;
d) normele privind mobilitatea inaltilor functionari publici.
(2) In termen de 10 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, prin hotarare a Guvernului, se aproba:
a) norme privind formarea profesionala a functionarilor publici;
b) regulamentul de organizare si desfasurare a programelor de formarea specializata prevazute de prezenta lege.
(3) Pana la adoptarea hotararilor Guvernului prevazute la alin. (1) lit. a)–c) se aplica in mod corespunzator dispozitiile Hotararii Guvernului nr. 1.209/2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003, cu modificarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 1.210/2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003.


Art. VIII
Procedura de organizare si desfasurare a concursurilor, procedura de numire a functionarilor publici si procedura disciplinara, aflate in derulare la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se finalizeaza conform dispozitiilor in vigoare la data initierii acestor proceduri.

Art. IX
Calificativele «exceptional» si «foarte bun» obtinute de functionarii publici la evaluarea performantelor profesionale individuale pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se asimileaza cu calificativul «foarte bine», iar calificativul «bun» se echivaleaza cu calificativul «bine».


Art. X
Prevederile art. 493 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege10), nu se aplica pentru cheltuielile deja angajate la data intrarii in vigoare a prezentei legi.


Art. XI
Conditiile de vechime prevazute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege11), nu se aplica in cazul functionarilor publici care au indeplinit conditiile prevazute de lege la data numirii in functia publica.


Art. XII
(1) In anul 2006, promovarea intr-o functie publica superioara vacanta se face prin concurs sau examen.
(2) Pentru a participa la concursul pentru promovarea intr-o functie publica de executie din gradul profesional principal, functionarii publici trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minime:
a) sa aiba o vechime minima de 2 ani in functiile publice de executie din gradul profesional asistent, in clasa corespunzatoare studiilor absolvite;
b) sa fi obtinut, la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel putin calificativul «foarte bun»;
c) sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului.
(3) Pentru a participa la concursul pentru promovarea intr-o functie publica de executie din gradul profesional superior, functionarii publici trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minime:
a) sa aiba o vechime minima de 2 ani in functiile publice de executie din gradul profesional principal sau 4 ani in functiile publice de executie din gradul profesional asistent, in clasa corespunzatoare studiilor absolvite;
b) sa fi obtinut, la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel putin calificativul «foarte bun»;
c) sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului.


Art. XIII
Prezenta lege intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia prevederilor art. 29, 56, 57, 581 si ale art. 601 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege12), care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007.


Art. XIV
La data intrarii in vigoare a prezentei legi, dispozitiile art. XV alin. (2) si (3), art. XVI alin. (4)–(6), precum si ale art. XX din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.“

--------------------------------------------------------------------------------
*) Republicata in temeiul art. III din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, dandu-se textelor o noua numerotare.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004 si ulterior a mai fost modificata prin:
– Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 123/2003 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 446 din 19 mai 2004;
– Legea nr. 344/2004 pentru modificarea art. 27 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 674 din 27 iulie 2004;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005;
– Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004;
– Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.128 din 30 noiembrie 2004;
– Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 39/2005 pentru modificarea art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 430 din 20 mai 2005, aprobata prin Legea nr. 228/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 607 din 13 iulie 2005;
– Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.151 din 19 decembrie 2005;
– Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.150 din 19 decembrie 2005;
– Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006;
– Legea nr. 442/2006 pentru modificarea alin. (2) al art. 15 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 969 din 4 decembrie 2006.
1) In perioada 2004–2006, prevederile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005, si prin Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006.
2) Pana la data de 31 decembrie 2005, prevederile referitoare la acordarea orelor suplimentare au fost suspendate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005.
3) Pana la data de 31 decembrie 2006, prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecarii in concediul de odihna au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum si prin actele normative anuale de salarizare a functionarilor publici.
4) A se vedea Legea nr. 446/2006 privind pregatirea populatiei pentru aparare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, lege care a abrogat Legea nr. 46/1996 privind pregatirea populatiei pentru aparare.
5) A se vedea si prevederile art. XV alin. (1), art. XVI alin. (1)–(3), art. XVII–XIX, art. XXI si art. XXII ale Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cuprinse in Nota finala din prima forma republicata a Legii nr. 188/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004.
6) Art. 15 alin. (2) lit. a)–c) a devenit, in urma renumerotarii, art. 16 alin. (2) lit. a)–c).
7) Art. 17 alin. (3) a devenit, in urma renumerotarii, art. 18 alin. (3).
8) Art. 15 alin. (2) lit. d) a devenit, in urma renumerotarii, art. 16 alin. (2) lit. d).
9) Art. 511 alin. (7) a devenit, in urma renumerotarii, art. 57 alin. (7).
10) Art. 493 a devenit, in urma renumerotarii, art. 52.
11) Art. 57 a devenit, in urma renumerotarii, art. 65.
12) Art. 29 a devenit, in urma renumerotarii, art. 31; art. 56 a devenit, in urma renumerotarii, art. 64; art. 57 a devenit, in urma renumerotarii, art. 65; art. 581 a devenit, in urma renumerotarii, art. 67, iar art. 601 alin. (1) lit. b) a devenit, in urma renumerotarii, art. 70 alin. (1) lit. b).

Materialul de fata reprezinta o prelucrare si formatare neoficiala a prevederilor oficiale, avand la baza texte publice preluate de la: Repertoriul Legislativ si Monitorul Oficial