- Ce intelegem prin „daune morale” ?
In contextul unei concedieri nelegale/ netemeinice, daunele morale presupun o atingere adusa integritatii persoanei. Intr-o astfel de ipoteza, persoana suporta o frustrare greu de evaluat. Simte ca i se „pateaza” imaginea in ochii colectivului, se simte nedreptatita, se straduieste sa isi reprime cumva nemultumirea. La toate acestea se adauga si aspectul financiar: de cele mai multe ori, salariul este singura sursa de venit. Or, in ipoteza pierderii locului de munca, apare si tensiunea cauzata de grijile financiare. Cheltuielile cotidiene si eventualele datorii contractate dau nastere unor sentimente de angoasa, de temere, de panica.
- Ce presupune o concediere nelegala/ netemeinica?
Codul muncii reglementeaza, in art. 58-80 cazurile si conditiile in care se poate dispune concedierea, interdictiile aplicabile, procedura de urmat, precum si sanctiunile ce intervin in cazul unei concedieri necorespunzatoare.
Astfel, concedierea poate fi individuala sau colectiva. Ea poate interveni atat pentru persoane ce tin de persoana salariatului, cat si pentru motive independente de conduita acestuia. Vorbim despre oconcediere nelegala atunci cand, de exemplu: se procedeaza la concedierea unei persoane pe criterii discriminatorii ( incalcarea art. 59 lit.a), este concediat un salariat pentru ca si-a exercitat dreptul la greva, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare ( art. 59 lit.b) ori cand acesta se afla in concediu de maternitate (art. 60 alin.1, lit.d), de odihna (art. 60 alin.1, lit. h) sau de crestere a copilului in varsta de pana la 2 ani, respectiv pana la 3 ani, in cazul copilului cu handicap (art. 60 alin.1 lit. e), este concediata o salariata gravida, a carei stare de graviditate era cunoscuta de angajator (art. 60 lit.c) etc.
O concediere netemeinica presupune incetarea raporturilor contractuale de munca in baza unei conduite pretins necorespunzatoare a angajatului, desi in realitate nu exista un motiv pentru a se dispune concedierea acestuia. Asadar, netemeinicia rezida in motivele de fapt care au determinat luarea acestei masuri. Cu titlu de exemplu, mentionam: un salariat este concediat pe motiv ca a savarsit o abatare grava de la regulile de disciplina muncii (art. 61 lit.a), insa ulterior se constata ca acesta nu are nicio vina, situatia respectiva fiind rezultatul unei forte majore, ea producandu-se indiferent de conduita sa (conform art. 254 alin.2: „salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute…”) ; salariatul este concediat pe motiv ca nu este apt, din punct de vedere fizic, sa indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca (art. 61 lit.c), insa acesta este clinic sanatos, apt sa isi duca la bun sfarsit sarcinile profesionale etc.
- Temeiul legal al acordarii daunelor morale in cazul concedierilor nelegale/ netemeinice
Art. 6 alin 2) teza finala din Codul muncii consacra, cu titlu de principiu, „dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale” .
Aceasta protectie se traduce prin reglementarea unei intregi proceduri obligatorii de urmat in cazul dispunerii concedierii unei persoane, prin sanctiunile prevazute in cazul incalcarii acesteia.
Codul muncii, in Sectiunea a 7-a din capitolul V, intitulata „Controlul si sanctionarea concedierilor nelegale”, prevede sanctiunea nulitatii absolute pentru concedierile dispuse cu incalcarea procedurii necesar a fi parcursa.
Art. 80 alin.1) C.muncii prevede modalitatile de reparare a prejudiciului material suferit. Referitor la prejudiciul moral, art. 253 C. muncii, in forma sa modificata in 2007, este singurul din legislatia noastra care instituie raspunderea angajatorului pentru prejudiciul moral pe care acesta i l-a produs angajatului. Astfel, se face vorbire despre „prejudiciu material sau moral” , precizandu-se expres posibilitatea introducerii unei plangeri la instantele judecatoresti competente in ipoteza in care despagubirea efectiva nu se realizeaza. Anterior introducerii acestui text in forma sa actuala, Instanta Suprema considera ca daunele se pot acorda doar pentru prejudiciile de natura materiala cauzate, pentru prejudiciile morale trebuind sa existe o prevedere expresa in acest sens, fie in cadrul unei legi, fie in cadrul contractului de munca, individual sau colectiv aplicabil.
Referitor la prejudiciul moral suferit, intalnim o rezolvare partiala a acestui aspect in art. 80 alin. 2) si 3) C.muncii, unde se precizeaza posibilitatea repunerii partilor in situatia initiala, la cererea expresa a persoanei concediate nelegal. Asadar, raporturile de dreptul muncii nu inceteaza, concedierea nu isi mai produce efectele.
Evaluarea prejudiciului moral suferit este foarte dificila in practica. Conform art. 272 C.muncii, „sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului…”. Asadar, in favoarea angajatului functioneaza o prezumtie relativa, conform careia prejudiciul a fost produs. Existenta sa poate fi contestata de catre angajator, daca rastoarna prezumtia prin intermediul probelor, pana la prima zi de infatisare.
Totodata, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca prejudiciul moral nu poate fi probat prin probe materiale in aceeasi masura precum prejudiciul material. In evaluarea acestuia, judecatorului ii revine rolul esential de a constata, prin apreciere, care este este intinderea lui.
In acest context, in practica, se remarca o tendinta de evitare a acordarii daunelor morale de catre instantele nationale, in litigiile de dreptul muncii. In motivare, instantele arata ca nu s-au prezentat probe indestulatoare pentru dovedirea prejudiciului moral existent.
Consideram ca nu se pot aplica decat tangential regulile cuprinse in Noul Cod civil referitoare la evaluarea prejudiciului: art. 1385 ( “Intinderea reparatiei”), art. 252 ( “Ocrotirea personalitatii umane”) , art. 253 alin.4) ( “Mijloace de aparare”) . Codul civil aduce completari atunci cand un gasim o norma aplicabila in speta, insa raporturile dintre angajat si angajator sunt raporturi ce tin de dreptul muncii, nu de dreptul civil. Intre acestia exista o relatie de subordonare, partile nu sunt puse pe pozitie de egalitate.
- Tendinte actuale in jurisprudenta nationala
Apreciem gresita tendinta majoritara a instantelor nationale de a nu acorda daune morale in ipoteza litigiilor de munca in absenta unor dovezi temeinice aduse de reclamant referitoare la prejudiciul moral suferit. Asa cum am aratat deja, consideram ca este atributia judecatorului sa extraga din contextul cauzei amploarea prejudiciului suferit, existenta acestuia fiind deja prezumata.
Pentru a exemplifica directia practicii nationale, respectiv cerinta impusa de instante ca prejudiciul moral suferit sa fie dovedit, citam, cu titlu de exemplu, considerentele avute in vedere de Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, in decizia nr. 184 din 17.02.2010 : „În cauza de faţă Tribunalul a reţinut faptul că nu s-a făcut dovada prejudiciului moral suferit; având în vedere scopul reparator, moral, acordarea daunelor morale trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariat şi fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare; în această situaţie sarcina probei aparţine salariatului lezat, respectiv a contestatorului din cauza de faţă. Astfel, contestatorul nu a probat existenţa şi întinderea prejudiciului moral, a existenţei şi întinderii vătămării, nefiind suficientă simpla susţinere în sensul lezării onoarei şi demnităţii prin măsura luată de angajator, chiar dacă această măsură s-a dovedit a fi nelegală. Mai mult, prin reintegrarea sa şi plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat s-a acoperit eventualul prejudiciu cauzat (acesta a fost repus în situaţia anterioară).”
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , prin Decizia nr. XL din 7 mai 2007, pronunţată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a statuat că „ daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens ,” iar potrivit dispozitiilor din Codul de procedură civilă, deciziile pronuntate de Instanta Suprema in recurs in interesul legii sunt obligatorii.
Decizia mentionata avea in vedere forma initiala a art. 269 C.muncii, care nu prevedea posibilitatea acordarii daunelor morale. Consideram ca in contextul actual, cand art. 253 face vorbire despre acest drept la o reparatie a prejudiciului moral suferit de angajat, instantele trebuie sa dea dovada de intelepciune si sa acorde aceste reparatii atunci cand este cazul.
Asa cum in mod corect a retinut Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de munca si Asigurari sociale, in Decizia civila nr.7047/R din 02.12.2009 ,„recursul in interesul legii a analizat dispozitiile art.269 alin.1 din Codul Muncii in varianta in vigoare anterior modificarii Codului prin Legea nr.237/2007. La data respectiva, art.269 Codul Muncii reglementa raspunderea patrimoniala a angajatorului doar pentru prejudiciul material cauzat salariatului sau.”
Astfel, se arata ca „ a ngajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material saumoral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. ”
In speta, s-a retinut in mod corect faptul ca „prejudiciul constă în atingerea adusă imaginii şi demnităţii contestatoarei prin emiterea deciziilor nelegale. Instanţa va reţine din materialul probator administrat în cauză faptul că nu este pentru prima oară când recurenta o concediaza în mod nelegal. În aceste condiţii, concedierea abuzivă, act ce face parte dintr-un şir de acţiuni prin care s-a urmărit înlăturarea salariatei din cadrul societatii recurente este fără îndoială un act cauzator de prejudiciu. În acest fel Curtea a analizat şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. ”
- Practica europeana in materie. Solutii pronuntate de Tribunalul Functiei Publice
In ceea ce priveste practica europeana in materie, este remarcabila activitatea Tribunalului Functiei Publice, infiintat prin Decizia Consiliului nr. 2004/752/CE/Euratom, a carui competenta priveste litigiile dintre institutiile europene si agentii lor.
Referitor la acordarea daunelor morale lucratorilor, in relatiile acestora cu angajatorii, jurisprudenta Tribunalului Functiei Publice a cunoscut o evolutie interesanta. Intr-o prima etapa, se considera ca desfiintarea deciziei atacate de catre un functionar constituie, per se, o reparare echitabila si suficienta, in principiu, a prejudiciului suferit.
Acum, judecatorul european procedeaza la acordarea daunelor morale ori de cate ori constatata ca in cauza s-a suferit un prejudiciu de aceasta natura.
Judecatorii Tribunalului Functiei Publice nu analizeaza daca exista un prejudiciu, aceasta existenta este prezumata. Ei analizeaza doar impactul pe care l-a avut aceasta vatamare asupra persoanei. In concret, se stabileste daca, raportat la circumstantele cauzei, simpla desfiintare a deciziei este de natura sa aduca o satisfactie suficienta celui vatamat in drepturile si interesele sale legitime.
Reclamantul nu trebuie sa dovedeasca faptul ca a suferit un prejudiciu, insa trebuie sa arate ca prejudiciul suferit nu poate fi acoperit prin simpla anulare a deciziei de concediere.
- Concluzii
Contractul individual de munca este inclus in categoria contractelor intuitu personae, intrucat este incheiat in considerarea unei persoane anume, a trasaturilor ei proprii. Doar angajatul este cel care se obliga sa presteze munca, in conditiile negociate cu angajatorul. Obligatia de a presta munca nu se transmite mostenitorilor, in caz de deces al angajatului.
Contractele incheiate intuitu personae trebuie sa fie executat e numai de catre persoanele in considerarea carora au fost incheiate, moartea acestora determinand incetarea de drept a contractului.
Un alt contract incheiat intuitu personae este contractul de drepturi de autor, asa cum este el reglementat de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.
In cadrul dreptului de autor regasim, conform art. 10 din Legea nr. 8/1996, un numar de drepturi morale. Atunci cand se aduce atingere acestor drepturi, ia nastere dreptul de a fi reparat prejudiciul suferit. Desi drepturile morale nu pot fi transmise, dreptul la reparatia prejudiciului suferit, reparatie ce se realizeaza pe cale pecuniara, se transmite mostenitorilor, dupa moartea autorului. Tot astfel, in cazul contractului individual de munca, dreptul la salarii compensatorii, in cazul concedierii angajatului, se transmite, in ipoteza decesului acestuia, mostenitorilor sai.
Intrucat atunci cand se dispune o concediere nelegala sau netemeinica, se aduce atingere nu doar persoanei in cauza, ci si profesiei practicate de aceasta, putem vorbi nu doar despre un contract intuitu personae, ci despre un contract intuitu professionale, incheiat si executat in considerarea profesiei pe care o are persoana in cauza.
In vederea unei justitii eficiente, consideram ca practica nationala ar trebui sa fie una unitara, in acord cu perspectiva judecatorului european, persoanelor concediate in mod nedrept fiindu-le acordate daunele morale cuvenite.
